Aberații globale

p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: „Liberation Serif”,serif; font-size: 12pt; }p.cjk { font-family: „Droid Sans Fallback”; font-size: 12pt; }p.ctl { font-family: „FreeSans”; font-size: 12pt; }

Ne bălăcim în ignoranță, în stereotipii de gândire și de comportament, în ură mereu proaspătă, în colcăieli de bârfe – colportări – răzbunări – invidii – gelozii și alte tâmpenii, toate păguboase. De ce? Fiindcă nu fac nimic bun, doar rău, un rău imens: risipă de energie – nefericire – dihonie – boală – moarte. Și altele, rele toate.

Ce nu știm?

Multe. Că piramide nu sunt numai în Egipt, ci în multe locuri din lume: în Mexic, în Sudan, în Rusia, în Thailanda. Mă rog, nu e așa grav! – veți zice. Sigur.

Grav este însă că în lume se moare de foame și malnutriție, în timp ce risipa altora e uriașă. 1 noapte pentru un apartament în Elveția, de pildă, costă între 37000$-80000$, locație uriașă, evident și cu o listă de servitori – majordomi – valeți – maseur – cameristă etc., gardă de corp, camere imense, cu pereții acoperiți cu coli de aur etc., etc., etc. La ce bun?

80% din mâncarea restaurantelor de lux din SUA se aruncă la gunoi! … La ce bun?

Aberațiile ajung la cote ilare, de te crucești: amor în aer liber, în parcuri (Vondel – Olanda) permise. Sau sat de vacanță în Sudul Franței, în care toată lumea e în pielea goală: la plajă, pe stradă, la restaurant, la bancă, la dispensar etc. La ce bun?

Ce trebuie să demonstreze toate astea? Că nu putem defini conceptul de libertate? Că ne plictisim de normal? Că o luăm razna? Că deja ne-am pierdut busola? Că ne-am tâmpit?

Ne cheltuim energiile și inteligența pe înarmări aberante pe tot felul de fleacuri – tâmpenii – cretineli – prostii – gogomănii – imbecilități – ticăloșii, ăsta este un Adevăr care nu mai poate fi nici ascuns, nici fardat. La cei 7,53 miliarde de oameni câți suntem pe Terra – se cam adună, nu? Câte lucruri minunate nu am putea face cu aceste energii pierdute? Suntem, oare, sortiți să fim răpuși de nonsens?

Numai eroarea este în stare să pună în evidență Adevărul – spun înțelepții. Dar noi nu recunoaștem niciodată că greșim, mereu găsim scuze, explicații sau nici măcar! Ne complacem să așteptăm ca prostia să lumineze, ceea ce este o altă aberație. Ne retragem în egoismele noastre sau în inconștiențele noastre iar unii, mai zurlii, se azvârlu în dezmățuri deșănțate aburiți de sirene – fete morgane – beții albe sau colorate, căci anul ce a început se anunță plin de drăkovenii nemaipomenite, una mai periculoasă ca alta.

Iar noi, ăștia de pe mioriticele plaiuri, cum să uităm că exportăm galopant tinerețe – inteligență și păduri, defrișând, fără milă, pe câteva generații, și asta una-ntruna?!

Și noi, ce facem? Vorbim – vorbim – vorbim, fără oprire! Ba, unii strigă în gura mare că ar merita scris un tratat despre cretini.

Desigur, „cretini sunt toți ceilalți, în afară de mine!” – e o altă paradigmă la modă în „acest veac de singurătate”. Căci, nu ne poate uni nici un ideal comun.

Dar asta este o altă problemă.

Stela-Maria Ivaneş