Opera Maghiară Cluj – Napoca

Premieră cu “La Rondine”, rolul muzelor în viaţa geniilor

joi 11 aprilie, 18. 30

La Rondine rămâne, fără exagerare, opera pe nedrept neglijată. Punerile în scenă sunt puţine din păcate, opera bucurându – se de atenţia cuvenită, după 1990. Practic, a fost pusă în scenă la Teatro Regio din Torino (1994), pe scena celebrei Scala (tot 1994), Leeds Opera North (1994; 2001), Oper Bonn (1995), Washington National Opera (1998), Los Angeles Opera (2000; 2008), New York City Opera (2005), Royal Opera House London (2002; 2005, 2013), Metropolitan Opera (2008, 2014), Teatro Nacional de Sao Carlos (2012), Opera San Jose (2017), La Fenice (2018),…

În România, premiera naţională a operei La Rondine a avut loc în data de 7 martie 2009, pe scena Teatrului Muzical “Nae Leonard” din Galaţi, regia Anda Tăbăcaru – Hogea, dirijor Sorin Oancea.

Opera Maghiară Cluj – Napoca propune în l stagiunea curentă premiera operei La Rondine/Rândunica, a opta în ordinea creaţiilor, anterioarele fiind, în ordine, La Villi (1884), Edgar (1889), Manon Lescaut (1893), Boema (1896), Tosca (1900), Madama Butterfly (1904), La Fanciulla del West (1910).

La Rondine, libretul Giuseppe Adami, vede luminile scenei la 27 martie 1917, pe scena Grand Theatre de Monte Carlo (sau Teatrul Casinoului), opera în sine bucurându-se de o caldă primire din partea publicului şi a presei, mai ales că că în rolul ‘Ruggero’ era interpretat de Tito Schipa, dirijor Gino Marinuzzi. Numai, că… Puccini nu a fost deloc mulţumit, aşa că propune în 1920, o versiune revizuită, c u premiera la Teatro Massimo din Palermo. Practic, exigenţa compozitorului Puccini şi-a spus din plin cuvântul. Puccini a revenit de nu mai puţin de trei ori asupra operei La Rondine (1917, 1920, 1921), cu două finaluri total diferite, fără a fi mulţumit însă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, în 1994, compozitorul italian Lorenzo Ferrero oferă o nouă orchestraţie operei, una în cel mai autentic spirit puccinian, Torino.

Trebuie menţionat un lucru, La Rondine urma să aibă premiera la Viena, idee abandonată din cauza izbucnirii primului Război Mondial.

Cele trei acte propun trei locaţii diferite, salonul Magdei de la Paris, Barul Bullier, Riviera Franceză. Sunt locaţiile în acre frumoasa şi expresiva muzică pucciniană se face descoperită prin momente precum “Chi il bel sogno di Doretta”, “Ore dolci e divine”, “Dimmi che vuoi seguirmi”, “Parigi, E la citta de’ desideri”, “Fanciulla, e sbocciato l’ amore”,…, o muzică înântătoare, pe nedrept nevalorificată scenic mult timp.

Şi ar mai fi ceva… O poveste de dragoste, Este extrem de tentant să vezi în opere legături, relaţii ale compozitorilor cu anumite doamne, mai mult sau mai puţin muze. Şi totuşi… Este tentant deci să vezi în La Rondine legătura lui Puccini cu Josephine von Stengel, legătură fragilă, aşa cum este şi cea dintre Magda şi Ruggero, eroii principali ai operei. Poate de aici şi încântătoarele sonorităţi de care aminteam adineauri. La urma urmei, trebuie să recunoaştem rolul muzelor în viaţa geniilor.

La Rondine, muzica Giacomo Puccini, dirijor Horvath Jozsef/Janko Zsolt, scenografie şi costume Gergely Zoldy, regia Ferenc Anger; în distribuţie Adam Zsuzsanna/Balazs Borbala (‘Magda’), Kolcsar Katalin/Antal Livia (‘Lisette’), Pataki Adorjan/Sorin Lupu (‘Ruggero’), Bardon Tony/Szabo Levente (‘Prunier’), Balla Sandor/Kopeczi Sandor (‘Rambaldo’), Szilagyi Janos (‘Perichaud’), Adam Janos (‘Gobin’), Sandor Arpad (‘Crebillon’), Hary Judit (‘Bianca’; ‘Gabrielle’), Szekely Zsejke (‘Suzy’), Petri Otto (‘Majordomul’), Pataki Eniko (‘Georgette’), Retyi Zsombor (‘Adolfo’), Fulop Timea (‘O voce’), Manyoki Laszlo (‘Rabonnier’)

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie