A venit vremea pentru o “Renaştere” românească?

The Oxonian Globalist

O nouă era culturală şi-a făcut apariţia România, iar Occidentul ia notă de acest lucru. Beneficiind de o moştenire literară care a produs adevărate legende, este încurajator să vezi cum Occidentul a devenit conştient de bogăţia intelectuală şi unicitatea unei ţări îndelung ascunse în spatele Cortinei de Fier.

Anul acesta, Universitatea Oxford a numit primul lector de limba română şi lingvistică. dr. Oana Uţă Bărbulescu, de la Universitatea Bucureşti, va fi sponsorizată de guvernul român şi Institutul Limbii Române de la Bucureşti

Limba română, care s-a dezvoltat în izolare de celelalte limbi romanice, este cea mai apropiată de latină. Niciun studiu de lingvistică romanică sau istorie a Balcanilor nu va fi complet fără ea. Faptul că una dintre instituţiile academice de primă mărime din lume a introdus de abia anul acesta limba română în programul său de studiu sugerează o schimbare foarte tîrzie în priorităţile sale academice. Este o schimbare care reabordează neglijarea gravă a unui patrimoniu cultural şi lingvistic şi care poate stimula înţelegerea istoriei şi literaturii europene.

Martin Maiden, profesor de limbi romanice şi fellow la Trinity College, Oxford, descrie româna ca pe “o soră mult timp pierdută a altor limbi romanice, mai bine cunoscute. A venit vremea acum, că am adus-o acasă, să o vorbim. Noul Lectorat ne va ajuta să facem acest lucru”.

Această schimbare academică arată, de asemenea, realinierea României la agenda politică occidentală în contextul în care relaţiile diplomatice sînt întărite iar integrarea culturală este ameliorată. Cu o moştenire literară care a produs legende ca Eugène Ionesco, Emil Cioran şi Gabriela Adameşteanu, este încurajator să vezi cum Occidentul a devenit conştient de bogăţia intelectuală şi unicitatea unei ţări îndelung ascunsă în spatele Cortinei de Fier.

Miturile lui Dracula au pătruns în Occident, umplînd golul unei istorii necunoscute. A fost o istorie care, în urma revoluţiei din 1989, a fost frenetic împinsă departe de propria ţară, într-un efort de a calma un sentiment rezidual de ruşine.

Datorită unui regim politic mai stabil, o mai mare implicare europeană şi un sentiment mai puternic al sensului în care merge, România îşi îmbrăţişează în sfîrşit patrimoniul cultural şi îl împărtăşeşte lumii.

După aderarea la UE, în 2007, creşterea economică a României a fost una dintre cele mai rapide din Europa. În 2008, economia sa a crescut de peste trei ori mai repede decît media UE.

În ceea ce priveşte viitorul, dr.Bărbulescu speră ca “România să ajungă la acelaşi standard cu Occidentul. Cu cît standardul economic va fi mai înalt, cu atît mai mare va fi şansa României de a investi în cultura sa şi în special în educaţia sa, pentru a avea imaginea pe care o merită”.

Legat de “imaginea pe care o merită”, România are toate motivele să fie mîndră de ea, iar acolo unde politica a fost cîndva opresorul său, pare acum să se mobilizeze pentru propulsarea imaginii României în secolul al XXI-lea.