A tunat și i-a adunat

Ce mai poți să spui după alegerile astea? O posibilă constatare ar fi că dacă n-am scăpat de cine trebuia să scăpăm, acum ne-am procopsit și cu alții, și mai și.

Apariția, cumva din neant, a AUR-ului, parcă ne întoarce cu ani și ani în urmă, când pe scena politică a țării defilau formațiuni de genul PUNR, PRM și mai apoi PPDD, primele două responsabile de un soi de naționalism exprimat atât de scârbos încât anula orice demers decent în această direcție, astfel că cele două partide au reușit performanța de a duce în derizoriu exact ceea ce clamau că susțin. De PPDD, nici n-are rost să mai pomenim. De altfel, chiar ar fi interesant de văzut cine își mai amintește de membrii, marcanți pe atunci, ai formațiunilor cu pricina.

Acum ne-am trezit în Parlament cu AUR, o alcătuire compusă din tot soiul de persoane al căror numitor comun pare a fi termenul ”contra”. N-am de gând să enumăr, și cu atât mai puțin să contrazic, zicerile tuturor celor de la AUR. Însă, pentru uzul doamnelor care au pus ștampila pe pătrățelul cu acest acronim, și cu mențiunea că nu sunt nici singurul și nici primul care le semnalează, voi prezenta câteva dintre ideile celui ce pare a fi ”intelectualul” formațiunii: Sorin Lavric.

Să menționăm că următoarele cugetări ale domnului Lavric sunt incluse în volumul său ”Decoct de femeie”, despre care domnia sa afirma recent că “este un amestec de literatură și filosofie, este rodul imaginației mele și al culturii mele filosofice.” Enunțurile cu pricina sună așa: ”Sunt trei împrejurări când priveliștea unei femei culminează în dezgust: când își face toaletă intimă, când își probează hainele în oglindă și când stă pe masa ginecologică”; ”Vopsirea unghiilor de la picioare e unul dintre oficiile cele mai absurde la care se poate preta femeia, un oficiu în care bărbatul vede o stupiditate crasă”; „Cine vrea filosofie, nu o va găsi în capul femeii, dar în schimb va găsi cufundarea în athanorul labios.”; „Nu sunt un admirator al sexului frumos. Admirația cere recunoasterea ab initio a unei relații de superioritate: admiri pe cineva pe care îl bănuiești a fi deasupra ta, pe când femeia poate fi cel mult dorită, dar în niciun caz admirată”.

Să ne oprim aici, nu însă înainte de a ne întreba – retoric, firește – ce părere o fi având despre toate acestea colega domnului Lavric, vajnica militantă pro pelerinaje în plină pandemie, Diana Iovanovici Șoșoacă. De asemenea, ne mai putem întreba ce vor fi având în cap ceilalți membri ai formațiunii, dacă cel mai titrat dintre dânșii emite opinii de valoarea celor de mai sus.

Nu pot să închei acest text fără a reaminti o propunere premonitorie, de o uimitoare luciditate, formulată încă din 2018 în Parlamentul României de deputatul Pavel Popescu: „Stimaţi colegi, vă propun tuturor un amendament ad-hoc prin care să suplimentăm bugetul Camerei Deputaţilor cu o sumă care credeţi dumneavoastră de cuvinţă pentru înfiinţarea unui cabinet de psihiatrie de urgenţă. Sincer, ne va ajuta. Nu ştim pe viitor pentru cine ar putea ajuta acest amendament.”

Din nefericire, așa cum s-a întâmplat și cu alte inițiative valoroase și de acesta s-a ales praful și pulberea.

Viorel DĂDULESCU