A P E L pentru apărarea şi protejarea culturii în mass-media

 Intelectualitatea din România, profesori, scriitori, jurnalişti, lucrători în instituţiile de radio şi Tv ale ţării, artişti plastici şi muzicieni, dar şi toţi acei membri ai societăţii civile care nu sînt numai producători de cultură, ci şi beneficiari ai acesteia, constată cu îngrijorare şi cu un puternic sentiment de revoltă şi disconfort psihic şi fizic faptul că, pe zi ce trece, difuzarea culturii în rîndul populaţiei, atenţia care i se acordă pe posturile de televiziune şi radio s-a diminuat îngrozitor, pînă la neantizare şi înlocuirea adevăratelor valori naţionale cu surogate şi erzaţuri, cînd nu sînt eliminate total orice ştiri şi informaţii cu caracter cultural, naţional-patriotic şi pedagogic-formativ. Elevii şi studenţii sînt plasaţi tot mai mult într-un mediu nociv, bazat doar pe elemente superficiale de cultură şi formare profesională, fără să li se mai asigure un cadru cultural propice pentru satisfacerea nevoilor lor culturale de a urmări mişcarea teatrală, muzicală (opera şi filarmonica), literară (şezători literar-artistice, existenţa unei reţele reale de difuzare şi cunoaştere a creaţiilor literare de ultimă oră), că aspectul cultural al vieţii noastre naţionale a fost total alungat sau neglijat de majoritatea televiziunilor care funcţionează în România, încît un ameninţător nor de incultură, agramatism, diletantism şi impostură academică ameninţă a se înstăpîni peste ţară, de la nivelul cel mai de sus (parlamentul, unde mulţimea de inşi şcoliţi în condiţii precare, certaţi cu regulile gramaticale şi cu noţiunile minime de a fi reprezentanţi ai naţiei ies la iveală la fiecare pas), împrejurări în care tentativele de plagiat şi de obţinere a unor diplome fără acoperire s-au înmulţit îngrozitor, de la cei de jos pînă la miniştri şi profesori universitari. Atragem atenţia că majoritatea instituţiilor statului, puse să vegheze la respectarea dreptului la cultură al poporului român, nu-şi fac datoria sau au căzut într-o amorţeală greu de explicat. Astfel, CNA-ul funcţionează de multă vreme risipind banii ţării fără să fi avut vreun efect cît de mic în stăvilirea abjecţiei anti-culturale de la principalele televiziuni, care îşi construiesc programele doar ca manifestări îndoielnice ale bunului gust şi a scălîmbăielii artei muzicale şi spectaculare de la noi, ca o formă de parodie şi joc de-a nimicul. Uniunile muzicale tolerează manelismul naţional instituit ca formă de reprezentare a unei culturi cu totul străină de fondul nostru folcloric autentic; Uniunea Scriitorilor s-a închis în propria sa carapace şi a devenit o instituţie anonimă, fără vreun ecou naţional de luat în seamă, tolerînd absenţa totală a unor mijloace reale de difuzare a cărţii, tolerînd apariţia de tiraje înjositoare şi degradante pentru membrii săi (100 de exemplare), acceptînd printre membrii ei non-valori autentice sau vizibil compromise, care sînt promovate pe tot felul de căi lăturalnice, nereprezentînd adevărata cultură. Cinematograful aproape că a dispărut din viaţa oraşelor româneşti, multe teatre îşi desfăşoară activitatea cu săli goale sau semi-goale, operele şi filarmonicile atrag tot mai puţin public, muzeele stau mai mult închise, artei şi literaturii nu li se consacră decît un rol de cenuşăreasă în majoritatea programelor de televiziune. România se află în faţa unui colaps cultural şi educaţional, a unei catastrofe de proporţii care nu mai poate fi tolerată. Este nevoie de legi şi măsuri urgente care să redea românului demnitatea naţională tot mai terfelită în ultimul timp, să reacorde istoriei, trecutului, folclorului, etnografiei şi culturii naţionale locul ce li se cuvine în viaţa unui popor care se respectă şi care îşi prezervează viitorul. Ca atare propunem:

1) introducerea unei legi prin care, în mod obligatoriu, programele să conţină 15% ştiri cu caracter cultural, iar nu numai cronica şoselelor, a morţilor, a scandalurilor publice, a mizeriilor şi neputinţei zilnice;

2) obligarea televiziunilor să angajeze doar personal calificat şi verificat, nu tot felul de reporteri bîlbîiţi şi impotenţi, care transformă relatările în gafe monumentale;

3) obligarea televiziunilor de a oferi imediat după buletinele de ştiri mici filme-medalion ale unor personalităţi remarcabile din trecutul ţării noastre, evocări de scriitori şi de opere caracteristice şi nu numai a senzaţionalului hilar şi strident;

4) o mai puţină atenţie acordată politicului de şatră, în care fiecare partid îl bălăcăreşte pe celălalt, iar imaginea generală este aceea a unei ţări agonizînde;

5) un rol mai mare acodat uniunilor de creaţie de pe plan naţional, care să se bucure de o vizibilitate mult sporită;

6) introducerea unor programe televizate de tipul „Academicienii noştri” (pe care nu-i cunoaşte nimeni, la ora de faţă), „Scriitorii noştri”, „Mari maeştri ai picturii”, „Actorii noştri”, „Stelele artei”, „Somităţi medicale”, „Prezenţe religioase”, „Figuri ale rezistenţei naţionale” etc., prin care să apropiem cultura, literatura, arta, medicina, biserica, armata de poporul pe care îl slujesc şi căruia i se adresează;

7) transformarea istoriei naţionale în mijloc de educaţie cetăţenească, şi nu înlocuirea ei doar cu emisiuni cancaniere şi apelul la trivialităţi;

8) interzicerea folosirii unui limbaj grosier şi trivial în emisiunile tv şi pedepsirea aspră a celor care îşi permit asemnea ieşiri;

9) un CNA nou, cu responsabilităţi sporite, ales dintre oamenii de valoare ai ţării şi nu dintre politicienii expiraţi şi compromişi;

10) organizarea unei noi Case a Şcoalei, care să colecteze toate fondurile pentru susţinerea şi promovarea cărţii, care să nu tipărească cărţi într-un tiraj mai mic de 1.000 de exemplare, majoritatea lor fiind destinate bibliotecilor orăşeneşti şi săteşti;

11) crearea unui sistem eficient de difuzare a cărţii, respectarea strictă a dreptului de autor şi a dreptului de depozit legal, o urmărire eficientă a fraudelor şi delictelor editurilor particulare care nu se conformează legii dreptului de autor;

12) porţia de cultură, în proporţie de 15% din emisiunile radio şi tv (altele decît cele specializate) să fie urmărite şi respectate întocmai, spre a nu cădea în grotesc şi penibil;

Solicităm de urgenţă Ministerului Culturii să iasă din lîncezeala cronică în care s-a cufundat de mai bine de 20 de ani încoace, să gîndească şi să implementeze programe eficiente, pe termen lung, prin care să redea culturii naţionale adevărata ei demnitate.

Prof. univ. dr. Mircea Popa

preşedintele Despărţămîntului Cluj al Astrei