Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE.10 | CHOTTO DESH, călătorie coregrafică între memorie, identitate și apartenență

Producție a Companiei Akram Khan, Londra-coregrafia Akram Khan, asistent coregraf Jose Agudo, dansator Nico Ricchini-Chotto Desh de Sue Buckmaster & Akram Khan, solicită memoria, sensibilitatea și disponibilitatea spectatorului de a se întoarce, fie și pentru 60 de minute, către propriile începuturi. Chotto Desh este un asemenea spectacol, experiență scenică de o remarcabilă densitate expresivă, care transformă dansul într-un instrument de explorare a identității, a memoriei și a devenirii. Un one-dancer-show în care solitudinea scenică devine spațiul unei multitudini de prezențe. Practic, Chotto Desh construiește călătoria inițiatică în universul metamorfozelor maturizării.

Este povestea unui adult care se întoarce, prin intermediul amintirilor, către propria copilărie, încercând să recupereze fragmentele unei lumi originare,Bangladesh-ul, să înțeleagă moștenirile culturale care îl definesc și să descopere acel teritoriu intim în care trecutul și prezentul pot coexista.

Cele două repere culturale majore-britanic și bangladeshian-nu sunt juxtapuse, ele coexistă și se manifestă printr-un dialog fertil, dinamic, când tensionat, când ludic. Între ele se desfășoară o geografie afectivă a apartenenței, în care identitatea nu se reduce la o singură origine, ci se configurează prin suprapuneri, întâlniri și transformări. Este povestea omului care poartă în sine mai multe lumi pe care încearcă să le împace, să le recunoască, să le transforme într-un spațiu propriu.

Din punct de vedere coregrafic, spectacolul impresionează printr-un melanj de mare virtuozitate între dansul kathak și dansul contemporan. Rigoarea ritmică, precizia gestului și dinamica specifică tradiției kathak se întâlnesc cu libertatea de expresie a limbajului contemporan, într-o construcție corporală amplă, surprinzătoare. Mișcarea se multiplică prin inserții acrobatice, secvențe care evocă artele marțiale, atletismul și boxul, alcătuind un vocabular scenic polimorf, în care corpul devine simultan instrument de povestire, memorie și confruntare.

Interpretarea lui Nico Ricchini susține cu o remarcabilă siguranță această arhitectură coregrafică. Dansatorul traversează registre de expresie diferite, de la exuberanța ludică a copilului la neliniștea și întrebările adultului, de la energia explozivă a mișcării la momentele de interiorizare și fragilitate. Corpul său nu ilustrează povestea, o generează. Fiecare schimbare de ritm, fiecare transformare a gestului și fiecare deplasare în spațiu participă la construirea unei identități în devenire.

Unul dintre meritele esențiale ale spectacolului constă în felul în care reușește să depășească particularitatea autobiografică și culturală, deschizând povestea către o dimensiune universală. Dincolo de experiența individuală, Chotto Desh vorbește despre copilăria copilului universal, acel teritoriu al descoperirilor, al întrebărilor fără răspuns, al fricilor, al fascinației pentru lume și al primelor confruntări cu diferența. Copilăria nu este aici vârstă biologică, ci stare a ființei, matrice afectivă la care adultul se întoarce pentru a-și înțelege devenirea. Această perspectivă conferă spectacolului o dimensiune emoțională aparte. Adultul își caută copilăria nu pentru a recupera un timp pierdut, ci pentru a descifra sensurile prezentului. Amintirea devine un spațiu viu, în care gesturile, vocile, imaginile și experiențele trecutului se reactivează, se recompun și capătă noi semnificații. În acest parcurs, tradiția și modernitatea nu se exclud, ci se completează, asemenea unor straturi ale aceleiași conștiințe.

La fel de remarcabilă este construcția tehnică și vizuală a spectacolului, subliniind contribuțiile semnate Enrico Aurigemma, Tim Yip, YeastCulture, Damien Jalet, Akram Khan, Kimie Nakano, Guy Hoare, Zak Macro. Sunetul, muzica, proiecțiile video, animația și designul vizual nu sunt simple elemente de acompaniament. Sunt parteneri activi ai dansului. Relația dintre corpul viu și imaginea animată creează un univers scenic fluid, în care realitatea și imaginarul se întrepătrund, iar povestea capătă multiple niveluri de lectură. Animația nu dublează mișcarea, o continuă, o completează și de cele mai multe ori o transformă într-un dialog cu un univers imaginar și magic deopotrivă, care prinde viață sub ochii spectatorului.

Cuvântul, muzica (compozitor Jocelyn Pook) și imaginea se integrează organic în discursul coregrafic, susținând temele spectacolului fără a-i diminua autonomia limbajului corporal. Întregul ansamblu tehnic impresionează prin precizie, coerență și profesionalism, fiecare componentă contribuind la fluiditatea unei construcții scenice de mare rafinament.

Chotto Desh este, în esență, povestea despre rădăcini și desprindere, moștenire și libertate, nevoia de a aparține și curajul de a deveni. Este călătoria pe axa tradiție–modernitate, dar și una pe axa copilărie–maturitate, în care mișcarea devine limbajul unei căutări interioare.

Adevărata revelație a spectacolului stă tocmai în faptul că, atunci când adultul își caută identitatea, nu caută numai răspunsuri despre originile sale, ci și despre copilul care a fost. Copilul dincolo de granițe geografice, limbi, culturi și istorii personale. Copilul care ne aparține tuturor.

Prin forța expresivă a dansului, prin inteligența construcției coregrafice și prin excelența dialogului dintre corp, imagine și sunet, Chotto Desh este mai mult decât un spectacol de dans. Este meditație scenică despre identitate și memorie, universalitatea copilăriei, despre nevoia profund umană de a ne regăsi, dincolo de toate metamorfozele, propriul început.

Demostene Șofron