Perturbare excepţional de timpurie a vortexului polar, cu consecinţe încă „incerte” pentru Europa

Experţii în climatologie au observat o perturbare excepţional de timpurie a vortexului polar, o zonă de joasă presiune atmosferică situată deasupra polilor, un fenomen ale cărui consecinţe sunt încă „incerte” pentru starea vremii în Europa, au precizat agenţiile meteorologice din Franţa şi Regatul Unit pentru AFP.

Vortexul polar este un vast fenomen ce constă în vânturi foarte puternice, care se manifestă la altitudini cuprinse între 10 şi 50 de kilometri deasupra Arcticii în timpul iernii din emisfera nordică. Variaţiile apărute în intensitatea sa şi în configuraţia sa (formă, temperatură etc.) pot avea consecinţe asupra stării vremii din Europa, determinând, de exemplu, o scădere importantă a temperaturilor.

„Modelele computerizate indică o perturbare majoră a vortexului în atmosfera înaltă (între 10 şi 50 de kilometri altitudine) în acest început al lunii noiembrie”, care „nu s-a mai produs înainte de sfârşitul lui noiembrie (…) din anii 1950”, a transmis Météo France.

Această perturbare apare, cel mai adesea, în ianuarie sau în februarie.

O astfel de precocitate „este excepţională”, a declarat Grahame Madge, purtător de cuvânt al Met Office din Regatul Unit. O posibilă explicaţie ar fi „amplitudinea fenomenului El Nino din Pacific” în acest an, a adăugat el.

Met Office a explicat că o slăbire a vortexului, cauzată mai ales de o încălzire stratosferică, poate să crească probabilitatea ca aerul mai rece să coboare din Arctica spre sud, precum şi să determine o perturbare a regimului vânturilor de vest, ducând la o vreme mai secetoasă.

În acest moment, Météo France estimează că urmările pentru starea vremii rămân „foarte incerte” în Franţa şi „vor depinde de modul în care va evolua perturbarea”.

Fenomenul ar putea „să sporească în următoarele săptămâni” diferenţele de temperatură dintre nordul şi sudul Europei, cu o vreme mai rece în nord şi mai caldă în sud, a adăugat agenţia franceză.

Însă această precocitate ar putea, de asemenea, să genereze efecte „mai puţin marcante” decât atunci când perturbarea se produce în plină iarnă, a precizat Grahame Madge.

„Într-adevăr, temperaturile din regiunile care reprezintă sursa acestor mase de aer, precum Siberia şi Arctica, nu sunt încă la fel de scăzute precum cele care vor exista în februarie”, a explicat el.

De asemenea, „va trebui ca un anumit număr de elemente să se manifeste într-o ordine precisă pentru ca noi să putem să resimţim efectele, iar o astfel de evoluţie nu este deloc garantată”, a adăugat purtătorul de cuvânt de la Met Office.