Inteligența artificială, de la unealtă la schimbare de paradigmă. Unde se situează Clujul și ce riscă companiile locale 

Într-un interviu acordat ziarului Făclia de Cluj, specialistul în tehnologii digitale Attila Király face o radiografie asupra modului în care inteligența artificială transformă economia, educația și mediul de afaceri din Cluj-Napoca. Expertul clujean avertizează că sub 5% dintre firmele locale sunt pregătite pentru schimbarea de paradigmă adusă de AI și că reținerea în zona de confort riscă să le elimine de pe piață. De la reorganizarea sectorului IT local și imperativele din sistemul de învățământ, până la rămânerea în urmă a Europei în cursa globală dintre SUA și China, Attila Kiraly conturează AI-ul nu ca pe o amenințare la adresa locurilor de muncă, ci ca pe un instrument esențial al cărui control final trebuie să rămână în mâinile oamenilor. 

Rep: Domnule Attila Király, suntem în era înaltei tehnologii, a IT-ului, sau într-o altă etapă, cea a inteligenței artificiale? Sau inteligența artificială e doar un instrument al înaltei tehnologii?

Attila Király: Răspunsul e al treilea. E doar o unealtă, de fapt, pe acest drum pe care mergem în digitalizarea noastră. Deci lucrurile au pornit cu internetul, s-au transformat, se transformă în continuare și acum suntem într-un progres continuu din care face parte inteligența artificială. Dar trebuie tratată ca și o unealtă.

Rep: Cât suntem de pregătiți ca societate, în general, și societatea românească, în special, pentru a ține pasul cu acest nou instrument al tehnologiei, care este AI-ul?

Attila Király: Dacă luăm în mod general, nu suntem pregătiți deloc. Dacă luăm în mod individual, anumite firme sau persoane și interesul lor în jurul inteligenței artificiale, putem spune că avem oameni care deja încep să se priceapă. Dar dacă ne gândim la nivel de comunitate și la nivel de țară, nu suntem pregătiți, dar nu suntem pregătiți nici la nivel global pentru acets lucru. Deci nu-i doar un dezavantaj în România treaba asta. La nivel global nu suntem pregătiți pentru ceea ce ne oferă deja inteligența artificială.

Piața locală și riscul zonei de confort

Rep: Era cunoscut faptul că la Cluj-Napoca există un centru puternic de IT. Clujul era un pol în România în privința IT-ului, cu foarte multe firme care au foarte mulți parteneri externi. La ce nivel ne situăm în prezent din punct de vedere al implementării acestei noi tehnologii a inteligenței artificiale? Cât de mult ținem pasul cu acest fenomen care a apărut și care deja face parte din viața de zi cu zi a oamenilor?

Attila Király: Eu cred că suntem, în momentul de față, în faza reorganizării. Foarte multe firme, cum spuneai, lucrează pe partea de outsourcing, lucrează pentru străinătate în partea de automotive, pe partea de programări, pe partea de foarte multe lucruri. Dar, așa cum știm noi, meseria de IT, de programator, e una dintre meseriile care se schimbă în momentul de față cel mai mult. Și clar că nu dispare și nici vorbă că va dispărea, ci pur și simplu e o reorganizare în ea și ne va face viața mai ușoară și a lor prin modul de lucru, până unde putem să o folosim ca și o unealtă.

Și atunci, în momentul de față, suntem într-o reorganizare în care vor câștiga firmele care își adaptează deja procesele interne și au înțeles cât de importantă e această trecere, doar că în istoria omenirii nu s-a întâmplat niciodată ca lucrurile să decurgă atât de repede și să accelereze atât de repede cum se întâmplă în momentul de față. Deci ce vedem astăzi, deja peste o săptămână vedem altceva, peste două săptămâni vedem din nou un update. Deci numai să ții pasul cu tehnologia e deja o provocare. Dar să mai și înțelegi și să-ți înveți colegii că, uite, de astăzi procedurile noastre se schimbă din asta în asta.

Și aici cred că Clujul are oricum un avantaj foarte mare prin faptul că avem mulți profesioniști în domeniul acesta și acești oameni clar că vor fi cei care vor coordona această schimbare.

Rep: În ce măsură firmele din Cluj au conștientizat importanța implementării acestor instrumente de AI pentru a ține pasul cu piața și cu noile provocări și pentru a nu pierde startul în competiția globală?

Attila Király: Dacă luăm în mod general și nu ne gândim doar la firmele de IT, putem să  spunem că nu suntem pregătiți. Pentru că lucrurile se împart cumva în două grupe. Sunt puține firme care au înțeles. Nu cred că 5% din firmele din Cluj sunt pregătite pentru această schimbare și care clar le aduce un dezavantaj. Pentru că suntem într-o zonă de confort în care am lucrat.
Ideea e în felul următor: deci, în momentul în care firmele stau și se relaxează și „lasă că noi suntem bine așa cum suntem” și nu suntem pregătiți pentru această trecere, o să vină alții din spate la care nici nu s-au gândit și o să avanseze într-un ritm nemaivăzut până acum.

Și mare atenție, nu-i vorba de a folosi IA. E vorba despre ce știe AI-ul despre noi. Pentru că dacă nu suntem conștienți de ce date dispune în momentul de față, online sau offline, la care AI-ul și Google-ul au acces, ne vom trezi într-o zi când o să punem o întrebare în AI, în ChatGPT sau oricare dintre ele: „Ce știi despre firma mea?”. Și o să rămâi surprins să vezi că ca și sursă nu-ți folosește propriul site, folosește site-uri de agregare de informații, folosește niște ziare care au vorbit despre tine în mod pozitiv sau negativ și atunci te trezești că de fapt tu tot know-how-ul pe care l-ai construit ca și firmă în ultimii 10, 15, 20, 30 de ani nu reflectă realitatea când vine vorba despre a întreba cine e firma respectivă, cu ce lucrează firma respectivă.

Dar oamenii nu se interesează neapărat, asta e partea interesantă, că nu vin să se intereseze despre tine ca și firmă. Ei caută serviciile tale într-un anumit fel, prin întrebări, prin întrebări mai scurte, mai lungi. Și atunci AI-ul trebuie să fie învățat să te recomande pe tine ca și soluție pentru o întrebare respectivă, nu pe concurenții tăi. Și asta poate fi învățat de AI. Dar dacă pierdem acest tren, o să avem un dezavantaj imens. O să avem un dezavantaj imens, nu pentru că vin concurenții locali și fac treaba asta. Vin concurenți din străinătate care sunt mult mai pregătiți pe treaba asta și pur și simplu ocupă piața fără să avem noi nimic de spus.

Rep: Lecția pe care Clujul a învățat-o în contextul exploziei IT-ului, a fost că noi am fost, Clujul, doar o sursă de mână a doua sau am contribuit în mod secundar la tot ce înseamnă această economie a IT-ului. Nu noi am fost generatori de soluții de IT, nu am creat softuri, ci doar am testat și am fost un fel de suport pentru marii jucători din domeniul IT-ului. Se poate repeta treaba asta sau nu avem capacitate de a genera acești agenți de AI care să fie implementați în economia clujeană și nu să aducem noi soluții din altă parte?

Attila Király: Asta am fi putut să facem și până acum, înainte de era AI-ului, dar tot timpul am ales să lucrăm mai mult pentru exterior, pe partea de outsourcing, dar clar că soluția pentru Cluj și pentru România e să investească în propriile sisteme, în propriile programe, în propriile tool-uri și în paralel să lucreze pentru străinătate. Lucratul pentru străinătate, clar că există un risc în el, știm și suntem conștienți de treaba asta, dar atâta timp cât ne aduce bani, o prioritizăm.

Doar că cu toți experții ăștia pe care îi avem în România, din păcate pe partea digitală stăm foarte prost și la nivel de stat, și la nivel de instituții locale pe care le avem în Cluj. De exemplu, dacă luăm legea achizițiilor publice și toate astea, sunt făcute într-un fel în care nu ne avantajează pe noi ca și firme care vrem și am putea să aducem anumite avantaje în economia românească, pentru că știm cum funcționează sistemul.

Schimbarea din educație 

Rep: În general, tonul pentru o nouă direcție, un nou pas într-un anumit domeniu, îl dă mediul universitar. Ei sunt port drapelul, să zic așa, al inovării, al schimbării. Cât e de prezent AI-ul în mediul universitar din Cluj, mai ales în zona Politehnicii, dar și în zona UBB-ului? În ce măsură s-au adaptat universitățile din Cluj la noile provocări ale AI-ului?

Attila Király: Văd că fac pași importanți și văd că atât la nivel de conducere, cât și la nivel de profesori care se autoeducă cumva în direcția asta și știu că sunt profesori și acum, în vacanța de vară, care participă la tot felul de cursuri încât să facă față noului an școlar sau universitar. Și există clar un interes imens din partea profesorilor, indiferent că vorbim despre facultăți sau licee, unde unii dintre ei au un interes extraordinar de a se autoeduca, pentru că în momentul de față nu cred că există încă o linie generală în România, o procedură care ar obliga profesorii să se ducă în direcția asta de a învăța și de a preda prin metode folosite cu AI-ul. Există mai multă autoeducație aici care funcționează și clar că profesorii ăștia au un avantaj și vor avea un avantaj.

Rep: Politehnica urmează să finalizeze un centru de cercetare în domeniul AI-ului. Clar că există o deschidere pentru această zonă de cercetare, dar în ce măsură au înțeles și celelalte universități să dedice resurse pentru dezvoltarea AI-ului? Mai ales că sunt, spre exemplu, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, unde și acolo ar fi o plajă foarte bună pentru a genera soluții chiar și în domeniul agricol și a avea suport AI?

Attila Király: Eu cred că toată lumea era cu semnul întrebării deasupra capului. În 2026, am văzut că s-a început și în cadrul universităților să implementeze deja proceduri, dar și ei încă sunt pe fază de testare. Fiecare universitate are autonomia ei cumva să facă treaba asta din câte văd. Ea tot timpul a avut o viață puțin separată de viața generală și atunci fiecare în ritmul lui iese din zona aia de confort a procedurilor înfipte pe care le-au avut și prin care au predat.

Dar mi se pare că AI-ul ne va ajuta să nu schimbăm doar modul prin care comunicăm și învățăm tinerii de astăzi, ci va aduce o schimbare de paradigmă în tot ce înseamnă învățământul din lume, nu neapărat doar din România, pentru că nu-i normal ca în 2026 să învățăm copiii și studenții în același fel cum am făcut acum 200 de ani. Deci sălile de predare arată aproximativ la fel, indiferent că vorbim de o școală sau vorbim de facultate. Tot așa avem o persoană care stă în față, care e profesor și are o anumită autoritate, care predă, și asta s-a făcut și acum 200 de ani, asta se face și în momentul de față.

Dar întrebarea nu cred că e neapărat dacă facultățile fac acești pași individual, ci în mod general care-i direcția țării și care sunt reglementările prin care am putea repede, fără birocrație, găsi cele mai bune soluții care ar aduce în fața tinerilor de astăzi o soluție pe care ei pot să o învețe și să o folosească în viitorul apropiat. Să nu-i învățăm niște lucruri care sunt expirate. Să nu învățăm doar niște lucruri, să-i obligăm să învețe niște lucruri pe care le găsesc deja în ChatGPT. Trebuie să învățăm diferit. Trebuie să-i învățăm cu ce te va ajuta acest lucru dacă îl înveți în următorii 50 de ani. Pentru că tinerii de astăzi știu mult mai mult despre AI decât mulți dintre profesori.

Și atunci cum te uiți în ochii tinerilor în momentul în care tu știi mai puțin decât știe el? Și poate că nu știe tot, nu are în capul lui tot, dar are doar la mână un telefon care știe să-i răspundă la orice întrebare. E foarte important să facă pași fiecare. Dar cred că există, trebuie să existe o schimbare de mentalitate în modul de a preda, în primul rând, în universitate, pentru ca tinerii de astăzi să poată să folosească aceste informații în următorii ani. Dacă nu, intrăm într-o zonă roșie în care vom avea de suferit pentru că, în primul rând, dacă nu știm să-i învățăm ce înseamnă o gândire critică, nu știm să-i învățăm ce înseamnă o gândire analitică, o să pierdem generații întregi de studenți.

Rep: Se discută mult, sunt multe dezbateri cu privire la pericolul pe care îl poate reprezenta acest AI. În ce măsură poate fi controlat acest instrument al societății de azi, astfel încât să nu devină un pericol pentru umanitate?

Attila Király: Acum sunt tot felul de discuții legate de acest aspect. Chiar săptămâna trecută, liderii care dezvoltă, firmele mari care stau în spatele acestor dezvoltări, au tras un semnal de alarmă că ar trebui să tragem o frână de mână puțin cu dezvoltarea tehnologiei până când ajungem din urmă cu reglementările care ne vor ajuta să lucrăm, nu să lăsăm tehnologia la liber și să ne trezim cu niște pericole la care nu ne-am gândit până acum.

Are un comportament pe care nu l-am mai văzut până acum la nicio tehnologie dezvoltată în lumea modernă în care trăim și e clar că întrebarea e foarte logică, pentru că în momentul de față clar avem nevoie de reglementări la nivel de țară și la nivel global, înainte ca această tehnologie să crească. Numai problema e că nu există un interes de a frâna aceste lucruri. Indiferent că vin doi dintre liderii mondiali care stau și dezvoltă această tehnologie, atâta timp cât într-o altă țară opusă nu au același interes și văd doar ca și un avantaj dacă și ei s-au dezvoltat, există deja un dezechilibru care mă întreb unde se va opri.

Deci clar că există un risc imens, doar că și acest risc trebuie cumva limitat prin legi și prin niște reglementări care ne vor duce într-o anumită direcție.

„Europa a rămas pe reglementări, în timp ce SUA și China dezvoltă tehnologia” 

Rep: Ați fost recent la un mare eveniment legat de înaltă tehnologie. Care sunt noile abordări din perspectiva AI-ului și a înaltei tehnologii, unde se situează Europa din acest punct de vedere?

Attila Király: E foarte interesant că am participat la același eveniment și acum un an, tot în luna septembrie. Și acum un an și acolo erau mulți prezenți, liderii lumii care reprezintă diferite programe, tool-uri, firme care dezvoltă și care lucrează în acest domeniu. Anul trecut am văzut că majoritatea celor care au participat, atât participanți, cât și cei care au prezentat, erau cumva cu un semn de întrebare deasupra capului. Se discuta despre AI, era un semn de întrebare, care-i direcția?

Acum, anul acesta, am văzut deja multe case study-uri implementate pe niște programe, pe niște agenți care deja funcționează și direcția e incredibilă. Deci ce s-a întâmplat față de anul trecut și încă ce se va întâmpla până anul viitor. Cum a zis cineva la eveniment, în momentul în care stăm noi și discutăm, sunt milioane de agenți în dezvoltare, care vor avea diferite atribuții în diferite domenii. Ei, dacă astăzi sunt deștepți, mâine vor fi și mai deștepți și poimâine și mai deștepți. Și atunci aici clar că există o linie și o direcție pe care mergem foarte, foarte rapid înainte.

Doar că, din păcate, cum văd eu, Europa nu s-a aliniat în momentul de față pe această dezvoltare și nu a intrat în acest concurs între Statele Unite și China. Din păcate, Europa a rămas lucrează mai mult pe reglementări decât pe dezvoltarea tehnologiei, ceea ce, din păcate, dacă nu vom face un pas în afară, să nu facem doar reglementări, ci să avem și propriul sistem pe care îl deținem. Problema e că, indiferent, de exemplu, dacă vorbim despre structurarea datelor sau importanța datelor personale, de exemplu prin GDPR, noi putem obliga o firmă din State să se comporte într-un fel sau altul, dar atâta timp cât el ne deține datele, mă întreb dacă o reglementare sau alta e ceea ce ne dorim.

Eu cred că important ar fi să începem să ne gândim să dezvoltăm și Europa să ajungă la nivelul tehnologic la care a fost până prin anii ’90. Ceea ce mi se pare că după aceea a început să încetinească. Uitați-vă la piața auto, de exemplu, din Germania, unde vorbim de planul din 2030, de exemplu, din câte am citit, de la Volkswagen vor să renunțe la peste 100.000 de oameni. De ce? Pentru că am intrat într-o perioadă în care mașinile din China, de exemplu, sunt mult mai performante, sunt mult mai ieftine și ocupă piața zi de zi.

Și atunci suntem într-un concurs în care am pierdut startul. Deci nu putem să vorbim doar de reglementări și să reglementăm ce să facă chinezii sau americanii cu datele noastre. Ar trebui să deținem noi propriul sistem european, pe care ar trebui să-l deținem noi, și atunci reglementările respective ar fi corecte și ar putea să ne protejeze pe noi. Dar până în momentul în care noi lucrăm cu tot felul de tehnologii la care ne expunem să fie ori în dreapta, ori în stânga, trebuie să acceptăm faptul că reglementările vor fi cumva să nu rămână doar pe hârtie. Și după aia, cu datele respective oricum se poate face orice.

Rep: Categoric, AI-ul generează sau poate genera la ora actuală informație care să pară cât mai fidelă față de realitate. Cum poate o persoană distinge între informația generată de AI și o informație organică, reală, generată de om, astfel încât să nu intre în capcana asta, să zicem, a dezinformării?

Attila Király: Aici, în primul rând, exact ce ziceam înainte despre partea de educație, trebuie să învățăm să avem o gândire critică. Cred că cei mai expuși în momentul de față să fie manipulați de informații false sunt tinerii de astăzi. E generația de tineri de astăzi care cumva trăiește într-un alt mod. Pentru că până la un moment dat trebuie să ai o gândire critică, după ce începi să lucrezi într-un anumit domeniu, poți să ai într-adevăr critică în continuu, dar o să ai și gândirea profesională din domeniul respectiv.

Pentru noi, de exemplu, e mai ușor să facem diferența între ceea ce e real și ceea ce e creat cu AI, dacă ne dorim acest lucru. Pentru că nu e neapărat un concurs cine face un conținut mai bun, ci e vorba despre, cum spuneați și dumneavoastră, e vorba despre ideea de a face diferența între informațiile care sunt l validate și adevărate și informațiile false. Și atunci aici trebuie să avem o gândire critică. Eu în domeniul meu, dacă citesc un articol, atunci eu știu deja dacă informațiile acelea sunt adevărate sau sunt false, pentru că îmi cunosc domeniul.

Și aici intervine lucrul acesta, că nu-i cum spuneau oamenii, că AI-ul va înlocui oamenii. Nu e adevărat. Deci e un tool iar ultimul cuvânt noi trebuie să-l avem. Noi trebuie să decidem până unde și noi trebuie să decidem dacă informația pe care o citim știm că este dintr-o sursă sigură sau este dintr-o sursă falsă, e adevărată sau falsă.

Rep: Dacă ar fi tragem o concluzie legată de Clujul în lumea AI-ului, care ar fi avantajele și minusurile pe care le avem pentru a ține pasul sau a ține cadența cu transformările care se fac cu o viteză foarte mare în contextul ăsta al dezvoltării acestor tehnologii?

Attila Király: Avantajele, clar, dacă ne gândim la Cluj, avantajele pe care le avem sunt profesioniștii din domeniul de IT de care am putea să ne folosim la maximum. Dar, cum am discutat înainte, nu doar pentru export, ci și pentru a dezvolta soluții interne pentru firmele din România. Ăsta e un avantaj foarte mare. Multe țări nu au atâția specialiști câți avem noi, de exemplu, în momentul de față.

Un dezavantaj e modul nostru de gândire, dacă luăm partea cealaltă a oamenilor care sunt deținători de firme, de exemplu, care au ajuns deja la o anumită vârstă, stau într-o zonă de confort și nu văd neapărat AI-ul ca și oportunitate, văd AI-ul și automatizările mai mult ca un lucru pe care dacă vreau îl pot lua, dacă nu, nu, dar eu cred că mă descurc și fără, mă descurc cu lista de distribuitori pe care o am, de lista de agenți, oricum oamenii ne știu… Lucrurile astea, vremurile astea au trecut.

Deci în momentul în care omul de afaceri din Cluj va înțelege mesajul că nu mai ajunge să spunem că suntem buni în ceva, trebuie să și dovedim matematic și să validăm aceste lucruri pe internet, încât să fim recomandați mai departe de către AI în viitor, vor avea un succes și vor domina piața în domeniul lor. Cei care vor sta în zona de confort și se vor crede în siguranță și nu vor face pașii necesari în automatizări cu AI, vor pierde această luptă și vor dispărea.

Deci clar că e o perioadă de timp în care, în momentul de față, trebuie să luăm decizii rapide, trebuie să înțelegem că, ok, e o schimbare și să ne gândim că, în momentul de față, AI-ul cum îl folosește cineva? Stă în fața calculatorului sau stă cu mâna pe telefon și pune o întrebare: „Caut un dentist bun în Cluj”. Și AI-ul îmi recomandă trei dintre dentiștii pe care el îi consideră că sunt cei mai buni. De ce îmi recomandă ăia trei și nu îmi recomandă alți trei? Pentru că din experiența AI-ului cu mine deja dinainte știe cam care-i stilul meu de viață și știe cu ce mă pliez eu cel mai bine. S-ar putea ca eu să pun o întrebare, aceeași întrebare dacă o puneți și dumneavoastră, atunci ideea e că el o să vă răspundă diferit față de ce îmi răspunde mie.

Pentru că el deja automat ne preia stilul de viață, el înțelege lucrurile din jurul nostru și gândiți-vă că în momentul de față punem întrebări simple și foarte puțini oameni, procentual, cei mai mulți încă caută în Google. Peste 90% și deciziile se iau în Google și se duc mai departe către site-uri și se fac cumpărături pe site-uri. Dar gândiți-vă că deja în următorii 2-3 ani vom putea vorbi inclusiv cu oglinda din baie, dacă are internet și oglinda e făcută cu un display.

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ