La Cacova Ierii, tradiția a primit o casă nouă – Oalele fără de sminteală și sufletul unei comunități

Sunt zile în care se întâmplă lucruri care, aparent, nu au legătură între ele. Și sunt zile în care descoperim că, dincolo de aparențe, toate vorbesc despre același lucru: despre om, despre viață și despre nevoia noastră de a păstra ceea ce ne definește.

Astăzi a fost o astfel de zi. Am avut privilegiul de a participa la inaugurarea Centrului de Neurochirurgie și pentru Patologie Cerebro-Vasculară, loc în care știința, medicina și tehnologia se întâlnesc pentru a reda oamenilor sănătatea și speranța. Este centrul în care vorbești despre arta vindecării, despre acea formă de artă în care cunoașterea, mâna medicului, empatia și responsabilitatea se transformă în șansa unui om de a se întoarce la viață.

Câteva ore mai târziu, în Cacova Ierii, am descoperit o altă formă de vindecare.

Vindecarea prin memorie. Aici, în casa în care rădăcinile unei familii se întâlnesc cu istoria unui loc. Pictorul Cornel Vana a deschis porțile Muzeului „Oalelor Fără de Sminteală”, muzeu născut din pasiune, răbdare și dintr-o formă rară de respect pentru ceea ce am primit de la cei de dinaintea noastră.

Nu este doar un muzeu al oalelor. Este un muzeu al unei lumi. Al unei lumi în care lutul era scos din pământ, modelat de mâini pricepute, trecut prin foc și transformat într-un obiect care intra în viața de zi cu zi a oamenilor. O lume în care lucrurile nu erau făcute pentru a fi aruncate, ci pentru a fi folosite, păstrate și, uneori, transmise din generație în generație.

Iara și satele din jur au cunoscut cândva o adevărată tradiție a olăritului. Cercetările și mărturiile adunate în jurul acestui proiect vorbesc despre o veche vatră de olari, despre meșteșugari și despre o comunitate în care lutul devenise parte din identitatea locului.

Sâmbătă 29 august, Cornel Vana a inaugurat, înconjurat de prieteni, nu numai un muzeu. Ne lasă drept moștenire un muzeu dar și o poveste despre tradiții și obiceiuri străbune, tradiții care trebuie duse mai departe. Această poveste nu trebuie să se încheie. Și poate că aici se află adevărata valoare a acestui muzeu.

Un muzeu nu este doar un loc în care păstrăm obiecte vechi. Este un loc în care încercăm să păstrăm sensuri. O oală de lut poate părea, pentru cineva grăbit, doar un obiect. Dar pentru cel care știe să privească, ea poate spune povestea unei familii, a unei gospodării, a unei comunități, a unui meșteșug și a unei întregi epoci. La fel sunt și țesăturile, costumele populare, icoanele, uneltele, obiectele de lemn, ceramica sau orice altă piesă care a făcut parte din viața de zi cu zi a oamenilor de odinioară. În fiecare dintre ele există o parte din noi. De aceea, am spus astăzi, la Cacova Ierii, că avem nevoie de cât mai multe asemenea muzee.

Nu pentru a trăi în trecut. Ci pentru a nu ne pierde viitorul. O comunitate care își uită tradițiile riscă să-și piardă treptat identitatea. Iar o societate care nu mai știe de unde vine poate ajunge să nu mai știe nici încotro merge. Tradiția nu înseamnă să rămânem blocați în trecut. Tradiția înseamnă să știm ce merită dus mai departe. Arta ceramicii, arta țesutului, costumul popular, meșteșugurile, obiceiurile și toate acele gesturi simple care au construit viața satului românesc sunt mai mult decât elemente de folclor. Sunt forme de memorie colectivă. Iar memoria are nevoie de locuri în care să fie păstrată. De aceea, un muzeu precum cel deschis astăzi la Cacova Ierii este, în opinia mea, mai mult decât o colecție. Este o formă de responsabilitate față de trecut și de încredere în viitor. Este și un mesaj adresat copiilor și tinerilor: „Priviți ce au făcut oamenii înaintea voastră. Înțelegeți. Învățați. Și, dacă puteți, duceți mai departe.” Este și un mesaj adresat nouă, tuturor: nu lăsați să dispară ceea ce nu mai poate fi recuperat odată pierdut. Tocmai de aceea titlul muzeului este atât de frumos și interesant, trezind interesul scontat, Oalele Fără de Sminteală.

„Fără de sminteală” înseamnă, în lumea ceramicii, un vas întreg, bun, fără defect, un obiect care și-a împlinit rostul. Dar, privind lucrurile dincolo de sensul literal, expresia poate deveni o metaforă pentru ceea ce ne dorim să fie și o comunitate: întreagă, cu memoria ei intactă, cu rădăcinile nevătămate și cu valorile sale păstrate. Iar sâmbătă, la Cacova Ierii, am simțit că nu am asistat doar la inaugurarea unui muzeu. Am asistat la salvarea unei bucăți de suflet românesc.

Cornel Vana nu a adunat doar vase. A adunat povești. A adunat urmele unor mâini care au modelat lutul, ale unor femei care au țesut, ale unor oameni care au purtat cu demnitate costumul popular, ale unor familii care au păstrat obiectele casei și ale unor generații care au știut să transforme lucrurile simple în frumusețe și rost.

Iar pentru toate acestea, un asemenea demers merită respect și recunoștință. Astăzi, la câteva ore după ce am scris despre arta vindecării într-un centru medical dedicat salvării vieților, am ajuns să vorbesc despre o altă artă a vindecării. Arta de a ne vindeca memoria.

Pentru că și memoria poate fi rănită. De uitare. De nepăsare. De timp. Iar uneori, pentru a o vindeca, este suficient ca cineva să salveze o oală, o ie, o țesătură, o unealtă, o poveste. Și să le așeze într-un loc în care să poată fi văzute din nou.

Astăzi, acel loc există la Cacova Ierii. Un loc în care lutul, focul, mâinile omului și memoria unei comunități s-au întâlnit pentru a ne spune un lucru simplu și esențial:

Nu ne putem construi viitorul dacă ne uităm trecutul. Felicitări, Cornel Vana, pentru curajul de a transforma pasiunea în patrimoniu și pentru darul pe care l-ai făcut comunității. Și poate că, de astăzi înainte, atunci când vom auzi „Oalele Fără de Sminteală”, nu ne vom gândi doar la niște vase de lut. Ne vom gândi la o lume pe care un duo de spirit-Cornel Vana, Crina Boțan-a refuzat să o lase să dispară.

Demostene Șofron

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.