IPS Andrei, predică în fața a zeci de mii de credincioși la Nicula: De la originea steagului UE și exemplul lui Donald Trump, la misiunea creștinilor de astăzi

Zeci de mii de credincioși au prăznuit sâmbătă, 15 august 2026, Adormirea Maicii Domnului la Mănăstirea Nicula. Prezent în mijlocul pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească înconjurat de un sobor de arhierei, preoți și diaconi. Mulți dintre credincioși au venit pe jos de la distanțe foarte mari pentru a se ruga Icoanei de la Nicula.

.Printre cei care au ținut să ia parte la slujba de sâmbătă s-au numărat Președintele Seantului României, Mircea Abrudean și prefectul județului Cluj, Maria Forna.

ÎPS Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei a adresat zecilor de mii de pelerini de la Nicula cuvântul său de învățătură intitulat „Rugăciune și muncă”, IPS Andrei a evocat modele de sfințenie, dar și istoria drapelului Uniunii Europene inspirat de Maica Domnului. Înaltul ierarh i-a îndemnat pe credincioși să devină adevărați misionari pentru cei 90% dintre românii care nu ajung duminica la biserică. Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a dat exemplul președintelui Donald Trump, care nu începe ședințele de stat fără rugăciune, îndemnându-i pe credincioșii veniți din toate colțurile Ardealului dar și din alte zone ale țării să rămână ancorați în valorile creștine într-o lume tot mai secularizată.

Redăm integral predica spusă de IPS Andrei de la Mănăstirea Nicula:

„Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un lucru trebuie căci maria partea cea bună și-a ales care nu se va lua de la ea”. Din Sfânta Evanghelie de la Luca, capitolul 10, versetele 41 și 42. Preacuvioși și preacucernici părinți, domnule președinte al Parlamentului României, doamna prefect, domnilor parlamentari, domnilor primari, onorate oficialități și preaiubiți frați și surori, dăm slavă lui Dumnezeu că suntem din nou la hramul mănăstirii de la Nicula. Aici unde cu ani înainte, când erau vremuri erau vremuri grele, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a lăcrimat. Nu numai atunci, ci și după aceea, în multe rânduri, Maica Domnului a primit rugăciunile credincioșilor și așa se face că și noi astăzi suntem prezenți la Hramul mănăstirii Nicula. Acum participăm la slujbe, la rugăciuni. Cuvântul de învățătură ispirat din Evanghelie îl intitulez așa: „Rugăciune și muncă”. Pentru că dictonul acesta în lumea creștină e foarte vechi „Ora et laabor-rugăciune și muncă”. Dcaă v-ați uitat bine pe calendar, Asfîântul sinod a dedicat anul acesta familiei creștine și femeilor sfinte. În Evanghelia ce se citește în ziua de Sfântă Mărie ni se spune că Domnul Isus Hristos iubește nemărginit familia creștină. Și una dintre aceste familii creștine pomenită în Evanghelia după Luca era acea a lui Lazăr, Maria și Marta, trei frați cu frică de dumnezeu, trei frați misionari. Intrăd Domnul Isus Hristos în casa lor și era foarte preocupată marta să facă ospăț mare. Dar maria stătea la picioarele lui Isus și asculta cuvintele lui. Și ce a zis Domnul hristos când a intervenit Marta și a spus: zi-i surorii mele să mă ajute. Replica domnului Isus a fost: Marto, martyo, te silești și te îngrijești de multe dar un singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea. Putem trage concluzia că în Evanghelia de astăzi Maria simbolizează rugăciunea iar Marta munca. Cele două simboluri merge foarte bine îmreună. Rugăciune și muncă, muncă și rugăciune și mai ales în familia creștină se îmbină armonios cele două: muna și rugăciunea. Acum, tot în evanghelia după Luca, ca să tragem concluzia cea bună ni se relatează că într-o zi Domnul predica lângă Marea Galileii. La mal erau două corăbii. Una era a lui Petru și Andrei iar cealaltă a lui Ioan și Iacob. Înghesuindu-l lumea pe Domnul Hristos, Domnul i-a cerut lui Andrei și lui petru să se urce în barca lui Petru și de acolo toată ziua a propovăduit Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu.
Iar seara i-a zis lui Petru: „Petre, acum aruncă mreaja și pescuiți”. Replica lui Petru: „Doamne, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins. Nimic n-am prins. Dar la porunca Ta voi arunca mreaja. A aruncat mreaja și nu mai putea scoate de mulțimea peștilor.
Auziți. Care este explicația? Toată noaptea s-au trudit fără rugăciune. Dar după ce o zi întreagă au stat la rugăciune și-au aruncat mreaja, n-o mai puteau scoate de mulțimea peștilor. Așa că muncă și rugăciune, rugăciune și muncă. La ce capitol din cele două suntem noi un pic deficitari? La capitolul rugăciune.
Pentru că, vă dau un exemplu foarte simplu. Când s-a făcut ultimul recensământ, marea majoritate a românilor s-au declarat creștini ortodocși. Cineva însă a făcut o analiză și a constatat că duminica la biserică merg cam 10% dintre românii creștini ortodocși declarați cu frică de Dumnezeu. Celelalte 90% de procente ce se întâmplă cu ele!? Și atunci frățiile voastre care-o iubiți pe Maica Domnului, care-l iubiți pe Domnul Hristos, care veniți la mănăstire, ca și consecință, sunteți misionarii Domnului Hristos. Și-i puteți îndemna prin atitudine, prin felul de a fi pe ceilalți 90% să se ducă duminica la biserică.
Acum, în acest sens, rețineți: predica noastră o rezum în cuvintele rugăciune și muncă, ora et labora. În acest sens am putea lua foarte multe exemple. S-a scris în ultima vreme o carte minunată. Să nu-i uitați titlul! Cartea a scris-o părintele Petroniu Tănase. Acum e plecat la Domnul. Și-a fost canonizat și este trecut pe calendar. Și cartea aceatsa minunată care se referă la rugăciune și muncă este intitulată: Icoane Smerite

Nu mă apuc acum să vă vorbesc de toate personajele din carte. De unul singur. Încă, pe când eram tânăr și mergeam la mănăstirea Sihăstria, mai trăia iconomul mănăstirii, Ilarion Ionică. El, în acest sens, în ce privește rugăciunea și munca, era proverbial. Era bărbat tânăr, avea și copii și într-o seară de iarnă a plecat din satul lui înspre satul vecin, pe jos. A venit o haită de lupi și bietul om s-a speriat și a zis: „E gata cu mine”. Și a ridicat ochii spre cer zicând: „Maica Domnului, scapă-mă! Dacă mă scapi, călugăr mă fac, deși sunt căsătorit”. În momentul acela, din sens opus a venit o sanie cu zugrălăi, lupii s-au speriat și-au fugit, dar Ilarion Ionică și-a ținut cuvântul. S-a dus la Sihăstria și s-a călugărit și zeci de ani a fost iconomul mănăstirii. Am zis că eu încă l-am mai apucat în viață. Și ce s-a întâmplat cu el? Om rugător. O iubea mult pe Maica Domnului. Tocmai de aceea l-am amintit pe el. Într-o zi, acum având 80 de ani, mai bine, s-a dus după lemne în pădure pentru mănăstire și a căzut un buștean peste picior și-a rupt piciorul și nu s-a mai tămăduit. Și într-o zi era singur în chilie și plângea, se ruga, plângea bietul și dintr-o dată pe ușă intră doamna doctor de la Târgu Neamț. A crezut el că e doamna doctor. De fapt era Maica Domnului care i-a zis părintele Ilarion: „Nu mai plânge. Cum să nu plâng, doamnă doctor, la vârsta mea, mi-am rupt piciorul și nu mă mai tămăduiesc”. Nu mai plânge. De mâine te faci sănătos. Și s-a făcut sănătos și a mai lucrat ani de zile la mănăstirea Sihăstria. L-a făcut sănătos Maica Domnului. La icoana căreia venim și noi ca să-i spunem și bucuriile și necazurile noastre. Acum această întâmplare nu v-o relatez de la mine, ci din cartea frumoasă, „Icoane smerite”, pe care a scris-o părintele Petroniu Tănase, starețul de la Shitul Prodromu de la Sfântul Munte. Și în cartea respectivă mai sunt multe alte exemple de oameni care iubeau și rugăciunea, și munca. Și una și alta. Am zis că mă opresc, că nu e timp la alte exemple. Nu vă voi spune doar că în căeticică sunt pomeniți și părintele Dometie de la Râmeț, unul dintre dumneavoastră l-ați cunoscut, și Sfântul părinte Dumitru Stăniloae, minunatul profesor de teologie. Și multe alte persoane care tare dragi ne sunt, aducându-ne aminte de ele părintele Petroniu Tănase.

Dar nu se poate să închei fără să vă pomenesc de o persoană foarte dragă nouă, clujenilor. Acum vă punem la suflet și dumneavoastră, celorlalți care ați venit din alte părți. E vorba de Galaction Munteanu. Dacă vă uitați pe calendar, el e pomenit ca sfânt mucenic în ziua de 8 martie.

Galaction. Liviu Galaction. A fost un excepțional profesor de teologie în Cluj. A fost rectorul academiei teologice. A făcut multă misiune, a scris mult. A muncit mult, s-a rugat mult. Avea familie, avea trei copii. A venit comunismul, institutul lui teologic a fost desființat, religia a fost scoasă afară din școală. Și atunci arhiepiscopul Teofil, el devenind, de data aceasta nu mai era rector, că era desființat institutul teologic, el devenind vicar administrativ la Arhiepiscopie. Arhiepiscopul Teofil i-a dat ca sarcină, văzând ce se întâmplă în lume, copiii nu mai învățau o boabă de religie, pentru că fusese scoasă religia din școală.

Fac o paranteză. Dăm slavă lui Dumnezeu că religia a fost reintrodusă în școală. Dar necazul care este? La ora de religie participă toți copiii, dar duminica la biserică puțini dintre ei. Acum nu-i numai vina lor, e și vina părinților și a bunicilor și a multor altora.

Revin la subiect. Teofil Herineanu le-a dat sarcină lui Liviu Galaction și lui Ioan Bunea să facă un programă de catehizare, de religie în biserică acum, nu-n școală, dacă din școală au fost dați afară. Și-a făcut o programă de catehizare minunată. Știți care a fost sfârșitul? Când a fost programa gata și Securitatea i-a luat pe amândoi, i-a arestat. A fost un proces răsunător. Au fost plimbați prin Cluj, în zeghe Au primit ani grei de temniță. Întâi la Gherla, apoi la Aiud. Iar bietul părinte Liviu Galaction, fiind o făptură mai slăbuță, n-a rezistat. Și-au bătut tare joc de el. A murit în 1961. El, omul care a iubit rugăciunea și munca. Rugăciunea și munca. A murit acolo la Aiud și a fost îngropat pe Râpa Robilor. Tare am dori dacă s-ar putea să-i găsim mormintele, pentru că a fost omul lui Dumnezeu. A iubit rugăciunea și munca. Lucrul acesta vi-l punem la suflet: rugăciune și muncă.

Acum mă voi urca cu gândul un pic mai sus. Știți dumneavoastră că atunci când a fost întemeiată Uniunea Europeană, corifeii ei, pionierii ei mergeau duminica la biserică. Erau creștini, creștini convinși. Și când au încercat să facă un steag pentru Uniunea Europeană au căutat în Biblie. Au ajuns la Cartea Apocalipsei, la capitolul XII, primul verset unde scrie: Am văzut o femeie îmbrăcată în soare cu luna la picioare și pe cap avea 12 stele. Realizați cine e femeia. E Maica Domnului. Steagul a rămas până astăzi. Steagul e a albastru, culoarea Maicii Domnului. Pe steag sunt 12 steluțe, nu 12 state și 12 steluțe din coroana Maicii Domnului. Adică ce am vrut să spun eu? Am vrut să spun că și ei, corifeii Uniunii Europene erau credincioși practicanți. Rugăciune și muncă. Dacă mai încoace, vremurile acestea ce se secularizează, se pomenește mai rar de rugăciune. Mai rar de rugăciune. Zic unii că președintele Trump, în Statele Unite, nu începe ședințele lui de stat fără rugăciune. Nu știu cât de credincios o fi. Dar faptul că începe cu rugăciunea este un lucru bun. Revin la subiect. Corifeii Uniunii Europene. poate că dânșii, cei de astăzi, au mai uitat că strămoșii lor au fost foarte credincioși. Corifeii Europei Uniunii Europene erau oameni credincioși. Rugăciune și muncă. Așa că, iubiți frați și surori, lucrul acesta am încercat să vi-l pun la suflet, acum, când încă o dată ne-a adunat Dumnezeu la hramul mănăstirii de la Nicula, la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni căreia îi spunem bucuriile și necazurile noastre și tare dorim să plecați de aici cu sufletul liniștit și tare dorim ca să fim sănătoși cu toții și la anul să putem reveni la hramul mănăstirii de la Nicula. Iar faptul că aici se lucrează mult, aici ni se dă exemplu de rugăciune și de muncă, faptul acesta ne încurajează și pe noi ca, în momentul în care vom pleca spre casă, să putem spune versurile pe care le spuneam în tinerețea mea, când mergeam la mănăstire. Atunci erau alte vremuri, era comunism. Dar nu mai lungesc cuvântul. Versurile erau următoarea următoarele: „În suflet ducem credință, dragoste și pocăință. Niciodată n-om uita, Marie, dragostea ta. Ci ne vom ruga mereu la Maica lui Dumnezeu”. Bine ați venit. Să mergeți acasă cu sufletul plin de har și să vă dea Dumnezeu realizări și pe tărâm spiritual și pe tărâm material.