A apărut! LULU (Dă-mi un leu de tri!)

Aţi rîs de el. Ba, unii au făcut mişto. Dar Lulu, iată, se dovedeşte a fi nemuritor.
Povestirea monografică a Asociaţiei Culturale Interludis Cluj-Napoca a fost coordonată de scriitorul Cornel Udrea. Omul care n-a recurs la armele umorului cînd a ales echipa care să realizeze monografia. Iar lucrarea, credeţi-mă, e de mare respiraţie.

Inspiraţi! Şi ţineţi-vă răsuflarea! Pentru că prelucrările foto şi coperta au fost realizate de Cristian Cheşuţ, ilustraţiile provin din colecţiile Nelu Gocan, Maria Greta, Toader Molnar, Dr. Gelul Neamţu, Ileana şi Ardelean Mariş, iar caricaturile au fost realizate de Viorel Baciu, Lucian Dobîrtă, Romeo Răileanu, Leone Năstase, Criv, Lali, Lazăr Morcan, Virgil Tomuleţ, Ştefan Popa Popa’s, Boa. Picturile de Titiana Oană (Germania).
Un „A4” cît sufletul burgului în care vieţuim şi pe care l-a colorat, cu existenţa efemeră, chipul lui Lulu. În spatele măştii lui Iosif Covaci.

Pe 100 de pagini dense au glosat cu adevărat profesionalism, scriitori, artişti de seamă, sociologi… Poeţii au filosofat, umoriştii au devenit serioşi, istoricii au rememorat. Şi, uite aşa, aerul rarefiat din jurul personajului central a devenit respirabil. Şi s-a încercat răspuns la frămîntarea de pe toate meridianele:

Trupul acesta, trupul acela…
Care e trupul adevărat?
Şi cîte adevăruri există?…

Dar, mai ales, de unde incontestabilul plus cu care Lulu a reuşit să domine în leat ofensiva atîtor alte celebrităţi? Răspunsul, dragi cititori, îl veţi găsit în textele, caricaturile, fotografiile şi picturile din carte. Veţi rîde desigur, pentru că Lulu n-ar fi şters pentru nimica în lume nici măcar zîmbetul oraşului. Veţi plînge, pentru că, destine, două cîte două, sau fiecare cu sinele său va realiza că e anevoie de lăsat ceva în urmă, că veşnicia din fizicul semenilor se numără doar în ani, că e greu de ajuns pe un buletin de vot, fără să fii candidatul definitiv al legendei. Că, în fine, puţini vor avea onoarea să fie trecuţi la cele veşnice de către un Mare Arhiepiscop al Clujului, Feleacului şi Vadului. Şi, totuşi, să se rîdă în continuare, să se bucure toată lumea că, vezi Doamne!, există, undeva, în cuta rece a unui bronz, veşnicirea clipei unui chip, a unui destin la purtător. Cumpărat cu… un leu de tri!

Destinului nostru, pînă la urmă.
Poate că veţi mai găsi cartea la spectacolul-întîlnire cu o amintire zîmbitoare: LULU (9 decembie 2014, ora 16,30, în Sala de spectacole a Casei de Cultură a Studenţilor). Veţi înţelege mai bine spusa lui Cornel Udrea:

Lulu-a fost, nu va mai fi
Cît pe lume om trăi
O săgeată-a fost în arc
O statuie vie-n parc.

Restul e spectacol, bucurie, atracţie. Cu sau, mai exact, despre noi şi pentru eternitatea burgului în care vieţuim. O… glumă ridicată la nivel de înaltă cultură urbană.

Radu VIDA