Slujbele din Sîmbăta Mare

În Sfînta şi Marea Sîmbătă se slujesc Vecernia şi Sfînta Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi şi binecuvîntările Învierii, care amintesc de coborîrea Mîntuitorului la iad, semnificînd “Prima Înviere” a lui Adam şi biruinţa asupra morţii.

Săvîrşirea Sfintei Liturghii a Sfîntului Vasile cel Mare în Joia şi Sîmbăta Mare din Săptămîna Patimilor se face datorită faptului că această rînduială de slujbă conţine mai multe rugăciuni speciale, care nu sunt incluse în Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur ce se săvîrşeşte în majoritatea zilelor de peste an.

Liturghiile oficiate în Biserica Ortodoxă au fost alcătuite de Sfinţii Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie Dialogul (Grigorie cel Mare), fost Papă al Romei din 3 septembrie 590 pînă la adormirea sa în 12 martie 604, – liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Sfîntul Vasile cel Mare (+379), Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog şi părinte al Bisericii, a redactat pe baza tradiţiei capadociene o Liturghie care a fost adoptată şi la Constantinopol. Aceasta a fost la început Liturghia normală sau obişnuită în Biserica Ortodoxă, dar începînd cu secolele IX-X, din pricina lungimii, a fost înlocuită treptat cu Liturghia mai scurtă a Sfîntului Ioan Gură de Aur, săvîrşirea ei fiind limitată la un număr restrîns de zile, din cursul anului bisericesc.

Deosebirile esenţiale dintre Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare şi cea a Sfîntului Ioan Gură de Aur constau în conţinutul rugăciunilor rostite de preot şi, mai ales, al rugăciunii centrale prin care se aduce Sfînta Jertfă, cîntările liturgice ce însoţesc acest moment fiind mai lungi, mai bogat ornamentate.

Înainte de miezul nopţii începe slujba Învierii Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, cu Canonul Sîmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin.

La miezul nopţii, preotul ia lumină de la candela de pe Sfîntul Altar şi o dă mai departe credincioşilor, zicînd de trei ori: “Veniţi de luaţi lumină!”. Apoi, cu preotul în frunte, credincioşii ies din biserică în procesiune cîntînd “Învierea Ta, Hristoase Mîntuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pămînt ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim”.

Afară, preotul citeşte Evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvîntarea şi cîntă pentru prima oară Troparul Învierii: “Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii şi ale Paştilor, apoi Sfînta Liturghie.

La credincioşii catolici, sîmbătă este ziua marii tăceri – ziua în care Biserica se uneşte cu Preasfînta Fecioară Maria în aşteptarea zorilor glorioase ale Învierii. În Sîmbăta Sfîntă, Biserica nu celebrează Sfînta Liturghie, sfînta Masă fiind despuiată pînă după vestirea solemnă a Învierii. În noaptea de Sîmbătă spre Duminică (noaptea sfîntă) are loc celebrarea Vigilia Pascala, cînd Biserica ”meditează asupra marilor promisiuni conţinute în Vechiul şi Noul Testament, asupra eliberării decisive de sclavia străveche a păcatului şi a morţii”. Este ţinută astfel încît să nu înceapă înainte de căderea nopţii şi să se termine înainte de ivirea zorilor zilei de Paşte. Liturghia din această noapte, chiar dacă se celebrează înainte de miezul nopţii, aparţine totuşi Duminicii Învierii.