LA CENTENARUL MORŢII TRIBUNULUI CLEMENTE AIUDEANU

Warning: Undefined array key "file" in /home/faclia/public_html/wp-includes/media.php on line 1788

 (n.1820 – d. 29 martie 19131)

Pe placa de marmoră fixată pe fosta casă a tribunului se află inscripţionat textul: „Aici a locuit tribunul Clemente Aiudeanu (1820 –1913), luptător în revoluţia de la 1848 – 1849, sub comanda lui Ioan Buteanu, Avram Iancu şi Simion Balint”.

Ca şi ceilalţi tribuni s-a aflat permanent în apropierea lui Avram Iancu şi s-a remarcat în luptele împotriva invadatorilor dinspre Turda şi Aiud. Documentele arată că, întorşi a doua zi după adunarea din Duminica Tomii, din 30 aprilie de la Blaj, la 1 mai, Iancu împreună cu Clemente Aiudeanu încep pregătirile pentru următoarea adunare de la Blaj (din 3-5/15-17 mai). Timpul fiind scurt, cei doi străbat neîncetat satele moţilor, convingîndu-i şi organizîndu-i milităreşte pentru noua deplasare. „…Adesea în puterea nopţii erau văzuţi împreună, alergînd călare, asemenea unor năluci, dintr-un sat în altul, ridicînd poporul la luptă”.

 După revoluţie a funcţionat ca vice-jude la Cîmpeni (1848–1852) şi apoi învăţător, tot în Cîmpeni pînă în 1888. Tot timpul a participat activ la viaţa politică a românilor din Transilvania. Astfel, în condiţiile mai favorabile oferite de perioada liberalismului habsburgic – 1860–1867, comuna Cîmpeni, alături de comunele Albac, Săcătura, Neagra, Vidra de Jos, Ponorel, Certege, Sohodol, Cărpiniş, Bistra, Geamăna, Baia de Arieş, Sartăş, Muncel, Cioara, Brăzeşti declarau limba română drept limba lor oficială, fapt ce reprezintă o nouă dovadă de afirmare puternică a conştiinţei naţionale în rîndurile moţilor. În anul 1868, la sărbătorirea a două decenii de la revoluţia paşoptistă, fruntaşi ai cîmpănarilor, în număr impresionant, au fost prezenţi, în ziua de 3/15 mai la Blaj, la Adunarea care a adoptat Pronunciamentul pentru drepturile sociale şi naţionale şi s-au pronunţat alături de toţi participanţii împotriva dualismului austro-ungar de la 1867, de alipire forţată a Transilvaniei la Ungaria.

De amintit, legat de activitatea ulterioară a tribunilor, cum prin acţiunile şi cuvîntul lui Clemente Aiudeanu, de data aceasta învăţător în Cîmpeni, locuitorii acestei aşezări şi-au manifestat solidaritatea cu Unirea din 1859 şi, mai apoi, cu lupta dreaptă a românilor pentru dobîndirea independenţei de stat, în 1877–1878. Printre cei înscrişi pe lista donatorilor (bani şi „ofrande”) pentru soldaţii de pe front, întocmită de tribunul Mihail Andreica, se aflau: preoteasa Sofia Patiţia, Sebastian Corcheş, fiul tribunului Corcheş, Gherasim Moraru, Ioan Palade, Vasile Motora, Clemente Aiudeanu, Petru Furdui, Dionisie Palade, Simion Paşca, Avram Joldeş, Petru Joldeş, Basiliu Sabău, Basiliu Patiţia, Nicolae Arieşan, Nicodim Cotişel, Petru Nicola, Iuliu Poruţiu, Nicolae Motora, Ioan Balea, Mihai Gomboş, Gherasim Candrea, Nicolae Teoc, Gheorghe Corcheş, Nicolae Corcheş, Ioan Todea, Avram Corcheş, Dumitru Mateiu.

Revista „Cosînzeana”, numărul 2/1911, ce apărea la Orăştie, publica fotografia tribunului la 91 de ani şi un text cu titlul „Clemente Aiudeanu, singurul tribun de al lui Avram Iancu din revoluţia de la 1848 azi încă în viaţă”: „Clemente Aiudeanu al cărui chip îl dăm, fotografie realizată de reporter, e cel din urmă tribun în viaţă de la 1848/9. S-a născut în comuna Cîmpeni şi a studiat la şcolile maghiare din Aiud, la gimnaziul din Cluj şi la Preparandia din Sibiu. A fost timp mai scurt învăţător în Ofenbaia (n.n. Baia de Arieş), apoi – chemat de amicul său Avram Iancu, care pe atunci era cancelist la Tabla Regească din Tîrgu Mureş – ajunse conducătorul curţii domneşti a baronului Pavel Bornemisza. Aici l-a ajuns izbucnirea revoluţiei. Revoluţionarii maghiari îl înrolară în Abafaja la honvezi, însă simţămîntul lui nu l-a lăsat să lupte împotriva neamului său şi a fugit în Tabăra lui Iancu, care era pe ţarinele Cîmpenilor. Iancu îl numi îndată Căpitan”…

Prof. Vasile BUD

Cîmpeni

1). Tatăl tribunului Clemente Aiudeanu, Gavrilă Beldean, preot greco-catolic în Cîmpeni, şi-a făcut studiile la Aiud. Numele i-a fost maghiarizat de către autorităţile ungureşti ale timpului, Beldean fiind transformat în “Enyedi”, tradus în limba română prin “Aiudeanu”. Mama tribunului, Luiza, (Teoc Lujza), din familia de cîmpănari fruntaşi a lui Teodor Teoc.