Eşecurile MCV şi Schengen au un nume: Băsescu

Ilie CĂLIAN

Vă amintiţi că, în 2005, cînd erau “fierbinţi” negocierile pentru intrarea României în Uniunea Europeană, proaspătul nostru preşedinte, Traian Băsescu, stabilea, ca strategie pentru cei zece ani ai săi de “epocă de aur”, Axa Bucureşti – Londra – Washington? Pe noi, atunci, ne-ar fi “ars la degete” mai degrabă o Axă Bucureşti – Berlin – Paris, adică una care să ne lege strîns de cele două cele mai importante capitale ale UE. (Londra e o capitală excentrică în UE – nu atît geografic, cît pentru faptul că Marea Britanie avea/are relaţii speciale cu SUA, cu Commonwealthul său, cu ţările din zona AELS – abandonată deja de unele dintre ele, intrate în UE). Iar SUA sînt, evident, altceva decît UE: un concurent. E adevărat, la scurt timp, Băsescu s-a întors cu fostul său partid de la stînga la dreapta, de la socialişti la populari. Adică, a încercat Căpitanul să stea cu fundu-n două mari vapoare şi să le şi conducă pe unde ar vrea el. Oricum, prietenia sa cu popularii europeni şi susţinerea înfocată a popularilor d-nei Merkel nu ne-a ajutat cu absolut nimic pînă acum: nici în închiderea MCV – Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie -, nici în privinţa Spaţiului Schengen. Iar acum, Băsescu se dă de ceasul morţii să arunce răspunderea pe USL.

Nu ştiu cîţi dintre cititorii noştri obişnuiesc să se uite pe harta Europei şi a Asiei. Le propun să se uite către Olanda, spre porturile Amsterdam şi Rotterdam. De acolo, s-o ia spre Sud – Est, pe Main – Rin – Dunăre, observînd, între timp, conexiuni de canale cu Belgia şi Franţa, coborînd în Germania, de acolo în Austria (conexiune cu Cehia), Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria şi România, pînă la Midia-Năvodari, Constanţa şi Mangalia. De acolo – spre Est, tocmai pînă în porturile Poti şi Batumi, pe litoralul Georgiei (ţară care a trecut şi ea printr-o “revoluţie colorată”, acum eşuată, şi invitată în NATO, mai ales de către SUA şi România). Mai departe, se traversează Caspica şi se merge prin Asia Centrală, prin foste republici sovietice, unde, cu toate “antenele” Rusiei, SUA şi-au şi îşi vor mai instala baze militare, de-a lungul întregului “Drum al mătăsii”, pînă la graniţa cu China – acel străvechi “Drum al mătăsii” drag Europei Occidentale. Doar că, de la Constanţa încolo, adică începînd din România, magistrala de apă care uneşte Marea Neagră de Marea Nordului şi Atlantic este nu în mîna UE, ci a SUA. Mai exact, Olandei şi Germaniei nu li s-a “dat” – într-un fel oarecare – marele port Constanţa. Astfel, această magistrală nu a ajuns să fie un mare atu european al României. Vă mai miraţi că Olanda şi Germania sînt cei mai importanţi (dacă nu chiar unicii) opozanţi ai intrării Romîniei în Schengen?!

Restul discuţiilor despre MCV şi Schengen sînt poveşti, fiţe politicianiste, joc de picioare în ring. Enormă a fost eroarea, derivată din lipsa de inteligenţă politică, a lui Băsescu, atunci cînd a crezut că o să-i joace pe degete, simultan, şi pe Marele Licurici, şi pe Micii Licurici din UE. Cei care plătesc incapacitatea lui Băsescu sîntem noi. Să ne mai amintim că acelaşi Băsescu a dat cu bîta-n baltă cînd a insistat pentru intrarea rapidă a Georgiei în NATO (ţară pe al cărei teritoriu se află baze militare ale Rusiei!); că tot el a refuzat să se implice în programul european de cumpărare şi producere de elicoptere şi avioane de luptă europene; tot el s-a burzulit tot timpul la ruşi, în timp ce occidentalii se grăbeau să facă afaceri bune cu aceştia; tot el a ţinut România şase luni fără ambasador în China. Cît despre alte gafe de proporţii în politica externă (inclusiv în relaţia cu Ungaria) nici nu are sens să încerc să le număr, nu să le numesc. Şi mă refer doar la cele pe care le ştim cu toţii, nu la cele ascunse în secretele diplomatice.

Acum constatăm că, de fapt, exact Băsescu este acela care a ţinut să lege Schengen de MCV, pentru că problemele Justiţiei înseamnă posibilitatea sa de a-şi subordona procuratura şi “serviciile”, pentru a-şi zdrobi adversarii politici prin sistemul de poliţie politică şi justiţie politică pe care l-a pus la punct de-a lungul anilor. Că Justiţia nu funcţionează bine au recunoscut-o, pînă la urmă, magistraţii înşişi, care s-au revoltat împotriva conducerii CSM şi a sistemului impus de Băsescu. Fără acesta, n-am mai avea probleme nici cu MCV, nici cu Schengen.