Băsescu iar face tărăboi…

ILIE CĂLIAN

În PSD e linişte: liderii săi şi-au luat în serios obligaţia de a guverna cît mai bine, în condiţiile dificile de acum. La PDL lucrurile par să fie mai complicate. Ultima dezbatere a conducerii partidului pare să fi dat cîştig de cauză – deocamdată, adică pînă nu intervine cine ştie cum Băsescu – grupării Blaga: ideea ca la congres să participe 10.000 de pedelişti, toată suflarea celor aleşi într-un fel, pe undeva, a fost respinsă. Ce dorea Elena Udrea este clar: aducîndu-i pe toţi, ea spera că cei mulţi îi vor fi recunoscători, pentru acest gest de „recunoaştere” a oricărui Neica-Nimeni, şi să-i dea votul. A rămas neclar ce va mai face gruparea „intelectualilor” din PDL. Va reuşi, oare, ideea susţinută de Cristian Preda, a triumviratului în locul unui preşedinte, să obţină suficient sprijin? Adică, să fie condus PDL de trei copreşedinţi simultan, pînă cînd, plecat de la Cotroceni, Băsescu va veni să preia partidul, încă divizat, şi fie să-l „reunifice”, fie să elimine grupările care nu-i plac. Deocamdată, Blaga pare a fi foarte sigur pe el. Interesant este altceva: şi gruparea Blaga, şi gruparea Udrea, ambele vorbesc despre epoca post-Băsescu a PDL. Întrebarea este: ce înţelege fiecare prin această formulare? Pentru Vasile Blaga şi „greii” din „vechea gardă”, asta ar putea însemna despărţirea definitivă de Băsescu şi reconstituirea unui partid care să poată să se conducă singur. Pentru gruparea Udrea – Boc – Falcă, ar putea fi vorba despre alt sens, mult mai prozaic. Anume, că, în acest moment, PDL nu mai are locomotiva Băsescu şi trebuie să-şi găsească singur forţa de propulsie, urmărind, însă, revenirea acestuia în fruntea partidului – direct sau indirect. Indirect însemnînd exact gruparea amintită. Vom vedea…

La liberali lucrurile s-au reaşezat în matcă. Gruparea contestatară nu a avut cîştig de cauză, iar Crin Antonescu şi-a consolidat poziţia – susţinut cu energie şi de partenerii din coaliţia USL, preşedinţii PSD şi PC. Dar şi de… UDMR. Preşedintele uniunii maghiarilor a făcut un gest simbolic la congresul extraordinar al PNL: a oferit liberalilor steagul secuiesc, ca semn de pace, afirmînd: „Sîntem gata să stopăm acest conflict al steagului secuiesc”. Ce să însemne asta? Înseamnă, în primul rînd, recunoaşterea faptului că acest „scandal al steagului secuiesc” a fost declanşat şi a fost susţinut de UDMR – altfel UDMR nu l-ar putea stopa. E adevărat, sînt şi alte forţe politice maghiarofone din România care se manifestă mult mai agresiv decît UDMR. Însă, niciuna dintre ele nu are susţinerea electorală a UDMR. Rămîne de văzut, totuşi, dacă UDMR are suficientă influenţă la Budapesta, unde s-a arborat steagul secuiesc pe Parlamentul Ungariei, ca sfidare a Guvernului de la Bucureşti. Desigur, „scandalul” se poate stopa. Prim-ministrul Victor Ponta l-a expediat în derizoriu, afirmînd că n-ar trebui să se uite că acest steag a fost folosit de secui atunci cînd s-au aliat cu Mihai Viteazul împotriva ungurilor; că, adică, ungurii slăvesc acuma un steag duşman. Ca glumă, interpretarea lui Ponta e bună. Ca realitate istorico-politică – nu e chiar aşa: secuii au reprezentat de-a lungul istoriei, inclusiv a celei recente, o falangă împotriva românilor. Dar, în ultimă instanţă, „scandalul steagului secuiesc” poate fi trecut în inventarul pretextelor folosite atît de maghiarofonii din România, cît şi de forţele extremiste din Ungaria, ba chiar de statul ungar, atunci cînd doreşte să obţină ceva de la statul român sau, pur şi simplu, să-l şicaneze.

Iar cînd toate situaţiile conflictuale din viaţa politică românească păreau a fi depăşite (sau amînate – în cazul PDL), iată că reapare în arenă campionul intrigilor şi conflictelor – Traian Băsescu. Acesta a adresat o scrisoare lui Victor Ponta şi Crin Antonescu, făcîndu-i răspunzători de eşecul intrării în Spaţiul Schengen, dacă nu se grăbesc cu numirea procurorului general şi a procurorului şef la DNA. Evident, cei doi – primul ministru şi preşedintele Senatului – nu au niciun drept constituţional să facă numirile respective. Pe de altă parte, la această oră Băsescu e singurul care se încăpăţînează să condiţioneze intrarea în Schengen de Justiţie: toate forurile importante din UE au „deconectat” Schengen de MCV şi chiar Olanda pare să-şi fi mlădiat poziţia. Problema cu Băsescu e alta. După ce i-a refuzat pe cei doi procurori propuşi de ministrul Justiţiei, el presează, pentru a crea o şi mai mare stare de confuzie şi haos, pentru că nu are-n cap decît o singură speranţă: să-i vadă pe protejaţii săi în funcţiile de conducere de la CSM, Parchet, Curtea Constituţională, adică pe aceia care deţin „dosare” şi prin al căror intermediu poate continua să şantajeze pe cine doreşte el.