Alarmă în Turcia pentru atacurile asupra unor femei armene

La 28 decembrie, Maritsa Kucuk a fost găsită moartă în casa ei dintr-un cartier din Istanbul. Femeia, de 84 de ani, fusese înjunghiată de mai multe ori, iar ucigaşii îi desenaseră o cruce piept, potrivit relatărilor vecinilor şi rudelor. Cu o lună înainte, Turfanda Asik, de 87 de ani, tot de origine armeană, a fost bătută sălbatic în propria casă. Iar mai recent, la 22 ianuarie, o altă femeie armeană, Sultan Aykar, de 83 de ani a fost atacată pe stradă, în intenţia de a fi răpită, dar a fost salvată de nişte trecători.

Toate aceste atacuri au avut loc în Samatya, un cartier din Istanbul unde mare parte a locuitorilor sînt de origine armeană. Deocamdată poliţia a anunţat că aceste crime au un caracter izolat şi independent. Iar puţinele declaraţii oficiale ale unor membri ai guvernului merg pe aceeaşi linie. “Poliţiştii au declarat mass-media că atacurile nu sînt rasiste şi nici organizate, fiind vorba de simple furturi. Este însă o minciună, am vorbit cu rudele victimelor, care spun sigur că nu este vorba de furturi”, a declarat Ayse Gunaysu, de la Asociaţia turcă a drepturilor omului (IHD).

Armenii sînt creştin ortodocşi şi sînt o mică minoritate în Turcia. Grecii şi asirienii sînt celelalte minorităţi etnice ale acestei ţări în care între 70% şi 75% din populaţie este turcă şi circa 20% kurdă, ambele fiind musulmane. Turcia are un trecut obscur de acte de violenţă împotriva unor minorităţi ale ţării. A fost Imperiul Otoman precursorul primelor genocide ale epocii moderne, între 1915 şi 1923, chiar împotriva populaţiei armene de pe teritoriul său. Se estimează că între 600.000 şi 1,8 milioane de persoane au pierit. În prezent, guvernul turc admite faptele, dar nu recunoaşte termenul de “genocid”.

Sînt unii care spun că aceste atacuri împotriva femeilor armene ar putea avea legătură cu apropierea datei de comemorare a o sută de ani de la genocidul împotriva armenilor.

“Nu cred că este adevărat. Dacă ar fi aşa, ar slăbi versiunea turcă şi nu ar ajuta să pună capăt revendicărilor”, spune arhiepiscopul Aram Ateshian, şeful Patriarhatului Armean din Constantinopole, principala biserică armeană din Turcia. El s-a arătat conciliant afirmînd că instituţia lui s-a aflat din primul moment în contact cu poliţia. Această serie de crime vine într-un moment în care guvernul şi reprezentanţi ai gherilei kurde PKK au angajat convorbiri pentru a pune capăt unui conflict, care durează din 1984 şi care s-a soldat cu moartea a peste 40.000 de persoane.

Deputaţi naţionalişti din opoziţie au criticat acest proces în Parlament. Potrivit surselor, în spatele atacurilor şi asupra unor femei de origine kurdă s-ar putea afla elemente ultranaţionaliste. “Aceste atacuri au loc în zilele cînd naţionalismul se simte rănit”, spune Eren Keskin, militantă pentru drepturile omului şi vicepreşedintă a IHD. În urmă cu puţin timp, poliţia a dejucat planificarea unei presupuse crime cu accente religioase. La 14 ianuarie, 14 persoane au fost arestate şi acuzate de plănuirea uciderii unui pastor protestant şi a credincioşilor săi la Izmit, în apropiere de Istanbul. Presa locală a corelat cazurile cu seria de atentate împotriva minorităţilor
ne-musulmane din Turcia, între 2006 şi 2007, comise de o presupusă reţea criminală ultra-naţionalistă.