De ce ies slovenii în stradă?

Osservatorio Balcani e Caucaso

Pînă în urmă cu cîţiva ani, Slovenia era povestea exemplară a Europei în Balcani. Vraja s-a risipit, însă. Criza politică declanşată de cea economică şi de opţiunile “merkeliane”, făcute atît de actualul guvern de centru-dreapta, condus de Janez Jansa, cît şi de guvernul precedent de centru-stînga al lui Borut Pahor, asumă conotaţii îngrijorătoare, dar care reflectă perfect într-un spaţiu mic obiectivele “revoluţiei” conservatoare şi neo-liberale în curs în UE.

Slovenia a introdus normele pieţei treptat, fără a aplica modele excesiv de liberale şi menţinînd un nivel de asistenţă considerat de mulţi de tip “scandinav”. Privatizarea a fost realizată în termeni selectivi, care au exclus marile companii de stat, infrastructurile, şcoala şi sănătatea. Dacă acest lucru a făcut posibilă menţinerea unei structuri publice care ţine în picioare statul social şi o anumită echitate pentru cetăţeni, aplicarea aşa-numitului “interes naţional” în privatizare, care înseamnă păstrarea capitalului privat în mîini slovene, a generat şi fenomene de clientelism politico-financiar şi corupţie răspîndită.

Picătura care a umplut paharul şi apropie Slovenia de scenariile din Grecia este politica radicală a austerităţii impusă de un an de guvernul Jansa. Acesta şi-a început al doilea mandat de premier (primul între 2004-2008) în termeni clari, prezentînd naţiunii un scenariu apocaliptic. Determinarea sa a prezentat însă de la început o imperfecţiune: tocmai Jansa şi aparatul său parapolitic au blocat, de pe băncile opoziţiei faţă de guvernul Pahor şi de la amvonul “societăţii civile”, orice reformă structurală timidă, cum ar fi de exemplu în materie de pensii şi chiar combaterea muncii la negru.

Scopul a fost de a destabiliza guvernul şi a organiza alegeri anticipate, pe care nu le-a cîştigat, dar, datorită unui nou protagonist politic, “Lista Civică” a lui Gregor Virant, de puternică inspiraţie neo-liberalistă, a reuşit, în calitate de al doilea partid, să manevreze cu abilitate pînă cînd a fost ales premierul unei coaliţii de centru-dreapta, cu sprijinul decisiv al conducerii Bisericii Catolice. Acul balanţei, pe lîngă ambiguul Virant, care s-a prezentat la alegerile anticipate din 2011 drept alternativa liberală şi “curată” la Jansa, a fost din nou partidul cameleon al pensionarilor (DeSUS), prezent în fiecare coaliţie.

Astăzi Jansa propune reforme foarte dure, însoţite de restricţionarea spaţiilor democratice, o întărire a aparatului represiv, lovind mai ales sectorul public şi infrastructurile sociale. Ministrul său de finanţe, Janez Sustersic, este hotărît să finalizeze un plan de liberalizare şi privatizare a sectorului public care seamănă foarte mult cu modelul economic aplicat în America Latină în anii 80 şi 90.

Ideea liberală a lui Sustersic se bucură de sprijinul puternic al instituţiilor financiare europene şi internaţionale, chiar dacă acestea nu au cruţat guvernul Jansa de unele critici privind metodele prin care au fost introduse reformele, provocînd conflictualitate socială şi o înăsprire politică nemaivăzută în Slovenia.

Slovenia rămîne departe de Grecia, avînd în vedere că are parametri macroeconomici nu foarte diferiţi de cei medii europeni şi ai unor ţări considerate stabile.

Potrivit guvernului, se impun reduceri drastice ale cheltuielilor publice. Dezvoltarea este paralizată, ţara demoralizată, veniturile s-au redus, iar deficitul a crescut, în timp ce exodul de creiere a devenit o practică curentă.

În aceste condiţii, chiar şi proverbiala linişte mitteleuropeană, sîrguinţa, hărnicia şi obedienţa slovenă nu au fost suficiente pentru a se evita ieşirea slovenilor în stradă. Furia, care a izbucnit mai întîi la Maribor, din cauza unui primar corupt şi arogant şi a unui cleric – acelaşi care îl sprijină pe Jansa – implicat în crahul financiar cel mai răsunător din istoria bisericii, care a speriat chiar Vaticanul, al companiilor Zvon 1 şi Zvon 2, aflate în proprietatea Arhidiecezei Maribor, s-a extins rapid în toată ţara, avînd un puternic accent anti-politic.

Cel mai recent scandal ieşit la lumină odată cu raportul Comisiei de luptă împotriva corupţiei, care a documentat ani de sub-raportare a veniturilor de către doi politicieni de primă mărime, premierul Jansa şi lider al opoziţiei, precum şi primarul Ljubljanei şi întreprinzătorul Zoran Jankovic, a pus paie de foc. Jansa a încercat să se apere invocînd sprijinul preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, care a fost extrem de stînjenit. Acesta nici nu a confirmat, nici nu a dezminţit presupusul sprijin faţă de premierul sloven.

Cearta politică este generalizată, coaliţia de guvernămînt este în criză profundă, acuzaţiile reciproce s-au înmulţit, dar nimeni nu vrea cu toată seriozitatea alegeri anticipate. Nici chiar ambasadorul SUA, care s-a implicat direct în dispută, încercînd să medieze între partidele de dreapta.