Fericire la îndemînă

“Nu-i!’’ – veţi zice prompt.
Prea furaţi de turbionul grijilor, de nostalgia paradisului pierdut dintr-un trecut amintit aiurea ori edulcorat, ori ‘’ehei, ce tineri eram!’’, de malaxorul cotidianului şi de angoasele viitorului din care, cu siguranţă vom alege prost (‘’las’ că ştim noi că iese rău!’’), ne petrecem viaţa gri, furîndu-i culoarea şi apoi ne văicărim. De fapt, am devenit deviaţi şi nu mai ştim să realizăm nici că sîntem fericiţi (aflăm, cu uimire, după!), nici cînd sîntem cu adevărat nefericiţi. Atunci ne camuflăm în negări inutile, în loc să asumăm problema şi să tăiem nodul gordian.

Cel mai des, însă, suferim de chinurile invidiei şi ale geloziei, ale răzbunării, ale parvenirii şi urii. Şi-atunci o facem conştiincios, cu tot sufletul, cu toată energia, cu toată imaginaţia, cu tot arsenalul din dotare, înflăcărat pînă la paroxism de entuziasmul pasiunii devoratoare.

Am devenit, cu toţii, specialişti în ratări: ratăm un răsărit de soare, un clar de lună, nobleţea rarisimă a unui gest, ce mai există totuşi, înfiorarea clipei de taină, silueta gingaşă şi fulgurantă a unei mierle sau a unei rîndunici, arhitectura unei corole de floare, deschiderea măreaţă a unui curcubeu, simfonia pădurii pe timp de furtună. Ratăm. Ratăm clipa de graţie cînd ne îndrăgostim şi rapid, ultrarapid, îi culegem iubitului sau iubitei Luceafărul şi … i-l azvîrlim în cap de i-l spargem şi bietul Cupidon se ruşinează şi fuge pe veci, cu arc şi cu săgeţi cu tot. Oamenii divorţează, pe rupte, se însingurează, se acresc şi înlocuiesc relaţia frumoasă normală cu cea virtuală, pe Internet. Ratăm comunicarea şi tocmai acum, în plină epocă a comunicării, am reuşit performanţa de a ne însingura pînă la alienare. De fapt noi nu trăim realul, ci tangenta lui sau nici pe aceea, ci o viaţă paralelă într-un univers paralel. Căci dorinţele, crezurile noastre nu se ating nici măcar la infinit, nici chiar idealurile comune, ceea ce este, evident, un  nonsens.

Trăim un nonsens.
Iubitor de frumos, omul s-a înconjurat de urît.
Doritor de Adevăr, pentru care s-a luptat şi s-a murit, omul trăieşte azi, minţind pe rupte.
Amator de relaxare şi loisir, omul trăieşte  în permanent stres. Nici măcar entertainment-ul nu mai corespunde sensului său de viaţă, căci  fuge după filme horror de s-ar speria şi maestrul Hitchcock, care filme te modelează pe violen?ă şi bestialitate. Vulgarul, ţipătorul, silicoanele, botoxul, trupuri cu lipoabsorbţie sau dimpotrivă, botoxate şi alea, sclipiciul ieftin cu tona – nu mai impresionează pe nimeni, totul e ca un circ prost, ca o parodie, ca o caricatură, de te apucă pe rînd sau deodată rîsul, dezgustul, scîrba şi mila.

Sensibil la bunătate, dragoste şi simpatie (căci asta este alcătuirea creierului, pe armonie), omul s-a tocit acum într-atît, încît nu mai gustă decît dezastre apocaliptice: dezlănţuiri de vulcani, istericale, cutremure, injurii şi înjurături, tzunami, bîrfe azvîrlite ca lăturile în cap (desigur în public şi bineînţeles la televizor),  epidemii, calomnii, pandemii, strategii dezmăţate,  găşti …! S-a nevrozat, sîntem în pragul unei demenţe generale, prea puţini specialişti spun oamenilor ce periculoasă este o astfel de informaţie negativă, repetitivă, ce bombardează creierul în fiecare zi, asiduu, inducîndu-l pe acest program patologic? . Unde se va ajunge? – se-ntreabă cineva?

Insensibili la drama sau tragedia de alături, incapabili de a întinde o mînă sau un umăr, indiferenţi la aproape orice în afară de Egoul nostru şi prelungirea lui în familia noastră, uităm că totul este legat cu totul, asta e Legea! Nu putem trăi în afara cetăţii şi a politicului, oricît ne-am crede de originali sau excepţii.

‘’Bine, bine, astea toate le avem, le ştim!’’ – ar putea spune un ins exasperat şi el ca mine – dar ce altceva avem?
Fericire la îndemînă? *. Trebuie doar să deschidem ochii. Dar pentru asta trebuie să ne trezim mai întîi, nu?
Stela-Maria Ivaneş

* Cu excepţia Dl. prof. univ. dr. D. C. Dulcan – reputat neurolog şi psihiatru român, filosof al ştiinţei. A scris Inteligenţa materiei, Ed. Eikon, 2010 (ediţie revăzută).
**  Vezi şi Fericire la îndemînă de Stela-Maria Ivaneş, Editura Eikon, 2011