Tabăra de pictură şi sculptură de la Sovata, septembrie 2012: „A face cultură este singurul mod de a face o politică eficientă”

Revenit, de puţină vreme, dintr-o tabără de creaţie găzduită de staţiunea Sovata, unde verile întîrziate sînt la fel de frumoase precum toamnele „nebun de frumoase” de la Cluj, cunoscutul pictor clujean TEODOR BOTIŞ ne-a împărtăşit cîteva impresii legate de vacanţa activă petrecută în tabără, de atmosfera de creaţie întreţinută de suflete generoase, cu aplecare către arta profesionistă, cu credinţă în ordinea firească a lucrurilor limpezi, adevărate, făcute să dureze.

• Michaela Bocu: Cine organizează această tabără de la Sovata?

– Teodor Botiş: Tabăra de pictură şi sculptură de la Sovata s-a aflat în acest an la cea de a treia ediţie. Dr. Lucian Neagoş şi economistul Lucian Pop, amîndoi mari iubitori de artă, sînt gazdele pictorilor şi sculptorilor, asigurîndu-le cele mai bune condiţii de cazare şi de creaţie.

• M.B.: Participanţii?

– T. Botiş: Majoritatea provin din Bucureşti. Iată-i, într-o ordine absolut întîmplătoare: Cela Neamţu, Costin Neamţu, Magda Pelmuş, Ştefan Pelmuş, Bogdan Pelmuş, Alexandra Meiloiu, Consuela Meiloiu, Tudor Meiloiu, Adina Romanescu, Gheorghe Coman, Emanoil Mazilu, Irina Florescu, Alexandru Papuc, Marinela Mântescu, Alexandru Mântescu, Corneliu Vasilescu, Ioana Crăciun, Marinela Preda Sânc, Doina Moisescu, Elena Şerban; din Bacău: Crăiţa Mândra Vasile, Dumitru Macovei, Ştefan Pristavu; din Bistriţa: Miron Duca; din Cluj-Napoca: Teodor Botiş, Andra-Felicia Predescu, Radu Şerban; din Tîrgu Mureş: Cristina Petria.

• M.B.: Sînt foarte mulţi din Bucureşti…

– T. Botiş: Da, cei mai mulţi dintre ei au fost şi în alte tabere. Bucureştenii evadează vara din capitală, preferînd zone mai răcoroase. Aici (la Sovata – n.n.) caută peisajul transilvan, cu dealuri şi munţi, cu vegetaţia lor atît de bogată şi de stimulativă.

• M.B.: Cu ce anume îl încarcă pe pictor, pe artist, în general, astfel de întîlniri?

– T. Botiş: Unii dintre noi pictează motive de peisaj, alţii îşi continuă drumul ales, adică, practic, atelierul de acasă se mută în balconul vilei unde sîntem cazaţi. Fiind mai mulţi la un loc, se creează şi o atmosferă de emulaţie. La sfîrşitul perioadei se organizează o „expoziţie internă”, în care fiecare participant îşi expune o parte din lucrări.

• M.B.: După noianul de întrebări cu care artistul este confruntat în faţa şevaletului, ce alte oferte mai are în acest context pictorul?

– T. Botiş: Sovata poate să-ţi ofere şi cîteva zile de plajă, de baie în lacul „Ursu”, în interiorul hotelului poţi profita de piscină, jacuzzi, saună etc. Dr. Lucian Neagoş şi proprietarul hotelului, economistul Lucian Pop, cum spuneam, mari iubitori de artă, au invitat pictori şi sculptori puşi pe treabă. Seara, discuţiile la un pahar de vorbă au păstrat întotdeauna măsura şi respectul reciproc.

•M.B.: Se mai organizează asemenea tabere şi în alte localităţi?

– T. Botiş: Pe la noi mai rar…

• M.B.: De ce?

– T. Botiş: Pentru că este nevoie, în primul rînd, de posibilităţi financiare, de o inimă mare şi de cultură plastică…; lucru, iarăşi, mai rar pe la noi.

• M.B.: În judeţul nostru, aţi mai participat la asemenea tabere?

– T. Botiş: Vă referiţi la tabere de pictori profesionişti ?

• M.B.: Da.

– T. Botiş: Au trecut cîţiva ani buni de atunci… Ultimii sponsori pentru asemenea tabere au fost familiile dr. Boca şi prof. Mureşan din Dej.

• M.B.: Nu mai sînt iubitori de artă adevărată, de frumos, în oraşul şi în judeţul nostru?

– T. Botiş: Aşa cum este tratată echipa de fotbal „U” Cluj, părăsită de „marii patrioţi locali” (după dezastrul lăsat la această echipă de dnul Walter, pe care l-am crezut, din păcate, salvator), aşa sîntem trataţi şi noi, sute de pictori şi sculptori clujeni, lăsaţi, de ani de zile, fără o Galerie de artă, într-un oraş cu pretenţii de oraş cultural. De poker-cluburi, în schimb, nu ducem lipsă…

• M.B.: De ce anume credeţi că este nevoie ca lucrurile să se schimbe ?

– T. Botiş: Este nevoie, în primul rînd, de iubire şi respect pentru arta profesionistă, de cultură şi de puţin sprijin material. Ca romantici ce sîntem, noi credem în ceea ce spunea marele filosof al culturii, Mircea Eliade: „A face cultură este singurul mod de a face o politică eficientă”.

• M.B.: Am înţeles că familia Botiş a adus de la Sovata un număr important de lucrări, donate de pictorii care au creat în tabără – artişti care reprezintă nume de referinţă în pictura contemporană din România. Lucrările despre care vorbim au fost donate Bisericii ortodoxe „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca (B-dul Eroilor), în sprijinul finalizării lucrărilor de artă monumentală din biserică…

– T. Botiş: Aşa este, colegii au fost şi de această dată suflete generoase, repetînd gestul lor nobil de acum doi ani, cînd au donat lucrări pentru adunare de fonduri în folosul Centrului de Îngrijiri Paliative „Sfîntul Nectarie”, destinat, cum se ştie, asistării bolnavilor oncologici aflaţi în faze terminale ale bolii, precum şi a familiilor acestora.

• M.B.: Ca să încheiem într-o notă ceva mai optimistă: în ce mai credeţi în aceste vremuri grăbite, contradictorii, „copleşite de apăsarea cosmică”, vorba poetului ?

– T. Botiş: Continui să cred că arta încă mai poate salva ceea ce este bun şi frumos în noi, că încă mai poate crea izvoare de adăpat zborurilor noastre prin viaţă.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.