Dej: Apa nu mai trece, gunoaiele rămîn!

Clujul este traversat de Canalul Morii, Dejul de Valea Salcă. Între cele două cursuri de apă există foarte multe deosebiri, dar şi multe asemănări. Mai ales la capitolul poluare.

Mă dusei, da mă dusei… să fac o vale!

În anii 60, Valea Salcă era o apă cu debit relativ constant, cu maluri verzi, spre care aveau deschidere grădinile caselor din zonă. Pe unele porţiuni existau bancuri de nisip bune de plajă, iar apa avea o adîncime de cel mult un metru, permiţînd copiilor să se scalde, fără pericol de înec.

După inundaţiile din 1970, cînd apele Văii Salca au fost împinse înapoi de Someşul umflat, provocînd pagube însemnate în oraş, autorităţile au decis să îndiguiască şi să regularizeze cursul apei. Ca urmare, s-a ras un părculeţ, s-au înălţat podurile şi pe cîteva străzi trotuarele au urcat pînă la nivelul ferestrelor, iar în aval, a fost scurtat drumul spre punctul de deversare, acesta mutîndu-se de la Abator, în apropiere de Podul Someşului. Porţiunea care a fost astupată s-a betonat şi astfel a apărut aleea pietonală din Parcul Mare. Simultan, s-au tăiat sălciile de pe mal, iar Valea Salcă a fost încorsetată în atîta beton cît pentru o centură ocolitoare a municipiului. Oraşul a fost drastic mutilat.

Lucrările, care la acea vreme au fost privite ca o mare realizare, au afectat pînza freatică şi, în mai puţin de zece ani, Valea Salcă a devenit un fir de apă în veşnică agonie. Grădinile s-au transformat în străzi şi multe case, în loc să fie legate de reţeaua de canalizare, au „înţepat” platoşa de beton deversînd apele menajere direct în vale.

Mizeria s-a accentuat în următorii ani, iar proasta creştere democratizată a împins-o pe culmi absolut nebănuite! Din fericire, cînd şi cînd, cu ajutorul ploilor de primăvară, gunoiul adunat se duce în Someş, răsare iarba, vin caprele la păscut… Apoi, totul revine la normal, pentru că cetăţenii urbei s-au obişnuit să privească placid spre mătasea broaştei ce căptuşeşte abisurile de beton şi, mai mult de atît, să arunce în acest canal creat de mîna omului gunoaiele de toate felurile. Că doar, e canal, ce altceva? Şi unde altundeva să arunci o saltea veche, un bidon de plastic, nişte pet-uri sau găini moarte?

Dar decît să dau un zlot…

Periodic însă, cum le stă bine bunilor gospodari, se anunţă cu surle şi tam-tam-uri fie decolmatarea, fie igienizarea Văii Salca. Cum s-a întîmplat în decembrie 2007, cînd SC Bella Consulting Construction SRL a cîştigat licitaţia pentru „reprofilare albie Valea Salca 2, 26 km, consolidări de mal cu saltele INCOMAT 1 km, zid sprijin 325 m, prag de fund 14 buc, subtraversări şi lucrări de regularizare a cursurilor de apă şi a viiturilor”. Valoarea contractului: 2.283.162 RON. Dar, cînd au început lucrările şi cum s-au finalizat ele, e o poveste care se pierde în zona crepusculară…

Pe aceeaşi linie crepusculară, în iulie anul acesta, s-a anunţat din nou începerea lucrărilor pentru decolmatarea Văii Salca, în intenţia de a se preveni un posibil dezastru datorat unor eventuale ploi de mare intensitate. Singurele momente, de altfel, cînd, de 40 de ani încoace, fără a se mai deversa vreodată, se prezintă totuşi ca un factor de risc.

Lucrările demarate în zona podului de pe strada Avram Iancu prevedeau pentru început decolmatarea a 800 de metri de albie şi excavarea a 5000 metri cubi de aluviuni. Următoarele trei luni aveau în vedere extinderea lucrărilor, inclusiv spre Valea Codorului care alimentează Valea Salcă.

Două utilaje s-au agitat preţ de cîteva ceasuri, cam trei zile, pe fundul albiei şi, în loc să decolmateze, au reuşit să colmateze porţiunea de sub pod. Aşa că, foarte repede, de o parte a podului valea s-a transformat în lac, iar de partea cealaltă, în buricul tîrgului, în dreptul Colegiului „Andrei Mureşanu”, într-un deşert de pietriş. Căldura sufocantă din august a transformat rapid lacul într-o mocirlă puturoasă, locuitorii din zonă implorînd ploaia precum paparudele, pentru a scăpa de mirosul pestilenţial.

N-a fost să fie, dar i-a ajutat seceta, balta în cauză evaporîndu-se în cîteva zile. Cum s-au evaporat şi utilajele, marea decolmatare încheindu-se… în coadă de peşte!

Cît priveşte Valea Salcă, e tot cum a fost. Şi, cu sprijinul nesilit al cetăţenilor municipiului, va fi chiar mai murdară…

Magdalena Vaida