Romi: Riscurile dublului discurs guvernamental

La Figaro

Mesajele contradictorii transmise de guvernul francez ar putea complica rezolvarea problemei legată de integrarea romilor. Potrivit asociaţiilor care susţin cauza acestora şi guvernului, în Franţa ar fi cam 15.000 de romi, dar conform fostului ministru de interne Claude Guéant, care cunoaşte foarte bine dosarul, numărul acestor migranţi ar fi mult mai mare. Potrivit lui, 15.000 este numărul romilor stabiliţi numai în regiunea pariziană.

La Paris, 10% din dosarele instrumentate în justiţie îi vizează pe români, jumătate fiind minori. În plină polemică între Valls şi Aubry privind evacuarea unei tabere de romi din Lille, în această vară, a fost divulgată o notă a Direcţiei judiciare, în care se menţiona că numărul resortisanţilor români suspecţi pentru diverse delicte a crescut cu 70%, cu peste 20.000 în 2011, faţă de 12.000 în 2009.

Nicolas Sarkozy îndrăznise chiar să stabilească, în discursul său de la Grenoble, din vara lui 2010, o legătură directă între o anumită formă de criminalitate şi creşterea explozivă a numărului de tabere ilegale de români, bulgari, unguri sau slovaci, aproape peste tot în Franţa. Un adevăr pentru o parte a dreptei, o “stigmatizare” ruşinoasă, potrivit stîngii.

Manuel Valls critică, evident, această strategie a “ţapului ispăşitor”. “Nu voi spune că numai unii sînt singurii vinovaţi pentru relele din societatea noastră”, pentru a le da unora motive să-i culpabilizeze pe ceilalţi, afirmase acesta. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să continue politica predecesorilor săi. Şi care sînt de fapt rezultatele? Românii o recunosc ei înşişi: romii trimişi acasă se reîntorc după aceea în Franţa, pentru că altfel problema ar fi fost de mult rezolvată.

A mai fost o vizită la Bucureşti în 2010, a celor de dreapta, cu aceeaşi dorinţă de a rezolva lucrurile, dar fără prea multe iluzii. Dar atunci nu se folosea dublul discurs.

În timp ce ministrul de interne afişează o atitudine fermă, guvernul trimite semnale puternice care nu pot decît să crească interesul acestor populaţii sărace pentru Franţa. Lista celor 150 de meserii deschise romilor va fi lărgită. Se va renunţa la suprataxele aplicate angajatorilor dacă aceştia vor recruta romi, iar promisiunea făcută de Hollande în campania electorală, şi anume de a le asigura relocarea şi nu a aplica imediat măsura expulzării, va fi pusă efectiv în aplicare.

Se au în vedere soluţii extrem de generoase, de exemplu, “satele de inserţie”. Dar ele sînt greu de aplicat, deoarece costul este de 27.000 de euro pe an pentru fiecare familie. Asociaţia pentru apărarea drepturilor imigranţilor, CIMADE, propune chiar crearea de “tabere umanitare”.

În 2014, vor fi suprimate restricţiile ce limitează accesul resortisanţilor români la piaţa muncii. Atunci, după trei luni de şedere în Franţa, ei vor putea rămîne în continuare doar dacă vor avea un loc de muncă, ca în cazul oricărui cetăţean al Uniunii, ori toată lumea ştie care este situaţia pe piaţa muncii.

Problema expulzărilor este departe de a fi rezolvată, la fel ca şi cea a integrării. Un deputat al Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), Guillaume Larrivé, a propus, anticipînd problemele viitoare, reintroducerea cu titlu provizoriu a vizelor de intrare pentru aceşti resortisanţi.