Martin Schulz: Apelul pentru o uniune politică acum este o “greşeală majoră”

Spiegel

Liderii din Germania şi din alte ţări fac o mare greşeală focalizîndu-se asupra reformei pe termen lung a UE atunci cînd este nevoie de decizii rapide, afirmă Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European (PE). Social-democratul german a declarat pentru Der Spiegel că Europa trebuie să-şi pună în comun datoriile, să acorde Mecanismului European de Stabilitate (ESM) o licenţă bancară şi să ajute Grecia să revină la creştere economică.

Filosoful Jürgen Habermas din “Şcoala de la Frankfurt” a declarat că există doar două strategii posibile pentru Europa: o întoarcere la monedele naţionale, sau o uniune politică. Întrebat de Spiegel dacă este corect, Schulz a confirmat: “Ar fi trebuit să introducem o uniune politică împreună cu moneda euro”. Pentru moment, însă, acest lucru nu este de ajutor, în opinia sa, deoarece acum trebuie să se acţioneze rapid şi pe termen scurt. “O restructurare a Uniunii Europene nu este presantă în acest moment – lucrul de care avem nevoie în schimb este să rezolvăm probleme foarte dificile într-un interval scurt de timp”, a spus Schulz.

Demnitarul european a subliniat că este nevoie de creştere economică în Europa şi de găsirea unei soluţii pentru ratele excesive ale dobînzilor, care fac dificil pentru multe ţări să-şi ţină sub control propria datorie. Desigur, avem de-a face şi cu o criză politică sistemică, dar acest lucru nu ne ajută în turbulenţele cu care ne confruntăm în acest moment: nicio creştere economică în Grecia şi speculaţii ale ratelor de schimb împotriva Spaniei, Italiei şi Portugaliei”, a explicat Schulz.

Întrebat ce propune, social-democratul german a relevat că este necesar să se reducă povara dobînzii asupra ţărilor afectate din sudul Europei. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru ar fi cu euroobligaţiuni, dar aceasta teoretic, deoarece Olanda, Finlanda şi Germania nu le vor. De ce le doreşte Martin Schulz? “Pentru că avem o zonă economică comună şi o monedă comună şi acest lucru înseamnă de facto că naţiunile individuale nu mai dispun de suveranitate asupra chestiunilor monetare. Germania face parte din zona monedei comune. Atunci de ce nu ar trebui să aplicăm instrumente de politică monetară la acest nivel transnaţional?”, s-a întrebat Schulz.

Spiegel a amintit aşa-numita clauză de “no bailout” a Tratatului de la Maastricht, potrivit căreia nicio ţară nu va fi considerată răspunzătoare pentru datoriile altei ţări. În opinia preşedintelui PE, Tratatul de la Maastricht a stipulat şi că datoriile noi nu trebuie să depăşească 3% din performanţele economice naţionale. Germania şi Franţa au încălcat regulile.

Pentru Schulz există două opţiuni. Fie se va decide cu privire la un fond de răscumpărare a datoriilor, cu care o parte din datoriile existente ale ţărilor din UE vor fi garantate şi rambursate puţin cîte puţin. Fie se emite o licenţă bancară pentru ESM, astfel încît să poată împrumuta bani de la BCE aşa cum ar face orice bancă.

În ceea ce priveşte reintroducerea mărcii germane, aceasta ar fi o monedă extrem de puternică, ceea ce ar face exporturile germane mult mai scumpe. Industria germană de automobile nu va mai trebui să se teamă de China, ci mai degrabă de Franţa şi Italia – Peugeot, Citroën şi Fiat. Germania va ajunge prea mare pentru Europa, dar prea mică pentru lume. Acest lucru ar trebui să le dea de gîndit celor care cer ca Grecia să părăsească euro.

Întrebat dacă crede că Grecia are în mod realist o şansă, Schulz a afirmat: “Nu va exista creştere în Grecia doar prin impunerea de reduceri de cheltuieli. Aş prefera o zonă economică specială pentru Grecia”, pe care a explicat-o astfel: întreprinderile vor investi în Grecia numai dacă sînt îndeplinite trei condiţii. În primul rînd, trebuie să existe un angajament clar faţă de euro. Nicio întreprindere nu va investi dacă se va teme că Grecia va părăsi zona euro la un moment dat. În al doilea rînd, guvernul grec trebuie să fie pregătit să lucreze împreună cu instituţiile europene, pentru a restructura ţara. A treia condiţie: subvenţii pentru investiţii pentru întreprinderile care merg în Grecia, pentru turism, infrastructură sau energie regenerabilă.

Concret, va fi nevoie de o agenţie de creştere, în cadrul căreia oficiali europeni şi greci să identifice împreună proiecte care să fie susţinute de UE.

În ceea ce priveşte Italia, Schulz a relevat că mult timp ţara a fost condusă de unul dintre cei mai neprofesionişti politicieni, dar nu au fost presiuni mari în termeni de speculaţie. Acum, Mario Monti operează reduceri de cheltuieli, dar tot ceea ce reuşeşte să economisească merge la acoperirea creşterii ratelor dobînzilor. “Italia este una dintre cele opt naţiuni industriale majore. Ce se va întîmpla dacă o ţară din G-8 membră a UE intră în faliment? Crede oare cineva că Germania nu ar fi afectată? Italia este una dintre pieţele noastre cheie. În acest fel nu ajungem nicăieri. Avem nevoie de o licenţă bancară pentru ESM, pentru a reduce ratele dobînzilor”, insistă Schulz.

Toate sugestiile lui Schulz se reduc la acelaşi lucru: Germania ar trebui să plătească. “ESM nu este finanţat numai de Germania. 27% din pachetul de salvare vine din Germania. Italia şi Franţa împreună acoperă un total de 38%. Asta e realitatea. Nu are niciun sens să se spună că toată lumea vrea să ajungă la banii Germaniei. Se acordă prea multă atenţie retoricii renaţionalizate în Germania”, afirmă social-democratul german.

Solicitat să comenteze faptul că multe persoane nu vor mai multă Europa, Schulz spune că marea majoritate a oamenilor susţin ideea unei uniuni luminate, moderne, de ţări care demonstrează solidaritate.

Dacă tot mai multe responsabilităţi naţionale sînt transferate la Bruxelles, la un moment dat va trebui să se organizeze un referendum şi în Germania. Este aceasta un pericol sau o oportunitate pentru UE? În opinia lui Schulz, spre deosebire de alte ţări, Germania nu are o experienţă cu referendumurile. Dar atunci cînd Curtea Constituţională germană va ajunge la o decizie privind ESM, la 12 septembrie, este posibil ca germanii să fie întrebaţi. “Acesta este un lucru bun. Oamenii trebuie lăsaţi să voteze atunci cînd vine vorba de o nouă Constituţie. Mi se pare surprinzător, cu toate acestea, faptul că mulţi politicieni germani se opun în general referendumurilor, dar atunci cînd este o problemă a UE, ei cer imediat un plebiscit”, relevă social-democratul german.

Potrivit acestuia, referendumurile sînt un instrument democratic, dar la fel sînt şi deciziile luate într-o democraţie parlamentară. “Sfătuiesc să se manifeste prudenţă atunci cînd vine vorba de referendumuri. În Germania, de asemenea”, afirmă el.

Întrebat cum poate deveni Europa mai democratică, Schulz precizează că, începînd din 2014, nu va mai exista un preşedinte al Comisiei Europene fără o majoritate în PE. Liderii guvernamentali vor trebui să se ghideze după rezultatul alegerilor europene. Este ceea ce spune Tratatul de la Lisabona, potrivit preşedintelui PE. Partidele vor avea avea candidaţi UE şi nu vor mai exista campanii focalizate la nivel naţional pentru alegerile europene.

Potrivit lui Schulz, sugestia ministrului german de finanţe, Wolfgang Schäuble, ca preşedintele să fie ales direct de oameni, este eronată. “Dacă Parlamentul nu alege preşedintele, cine îl controlează pe respectivul preşedinte? Din cele 27 de state membre, numai Franţa foloseşte un astfel de model. Mă opun introducerii unui astfel de sistem la nivel european. Imaginaţi-vă un german în calitate de preşedinte al Comisiei Europene. Dacă acesta se va duce într-o ţară sau alta şi va spune faceţi un anumit lucru, nu va fi foarte bine primit. Preşedintele va sfîrşi prin a ajunge germanul cel rău. Dar dacă preşedintele este ales şi controlat de cei 700 de reprezentanţi ai tuturor ţărilor din UE, acest lucru îl legitimizează într-un mod foarte diferit”, a subliniat Schulz.