O apărare înşelătoare a Ungariei

European Voice

Atunci cînd Victor Ponta a fost atenţionat de Comisia Europeană, premierul român a dat imediat înapoi în două dintre cele mai controversate subiecte. Nu a fost cazul guvernului ungar, care nu a schimbat nimic înainte de începerea procedurilor de infringement sau înainte ca Uniunea Europeană (UE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) să impună condiţiile legate de împrumutul lor pentru Ungaria.

Apoi, reacţia UE la cele două provocări diferă semnificativ. Comisia a reacţionat mult mai rapid şi mai puternic în cazul României. Grupul din Parlamentul European căruia îi aparţine guvernul român – Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor – nu numai că nu l-a protejat pe Ponta, dar a cerut ca guvernul român să-şi schimbe modul de a acţiona. Prin contrast, Partidul Popular European şi-a folosit toată puterea şi influenţa pentru a sprijini guvernul conservator Fidesz al premierului Orbán Viktor.

În fine, nu e valabilă justificarea acţiunile guvernului ungar pe baza faptului că alegătorii au acordat executivului un “mandat considerabil” pentru a realiza “reforma pe scară largă”. Programul electoral al Fidesz nu a făcut clară amploarea reformelor pe care le-a aplicat de atunci. În total, 53% dintre cei care au votat în aprilie 2010 au ales Fidesz – aproximativ 35% din totalul alegătorilor, un mandat nu chiar atît de considerabil. Iar “consultarea naţională” care a urmat după scrutin a fost de faţadă. Este suficient să citeşti partea independentă a presei ungare şi bloguri importante de pe Internet, pentru a vedea cît de profunde sînt reformele, improprii pentru cei 65% care nu au votat pentru Fidesz (şi un număr considerabil dintre cei care au votat pentru el).

Printre schimbările făcute de guvern se numără modificări ale sistemului electoral, care înclină sistemul în favoarea Fidesz şi obstrucţionează partidele mai mici. Ele elimină, de asemenea, cerinţa de participare minimă – una dintre plîngerile privitoare la un amendament pe care Ponta a făcut-o legat de legea referendumului în România. Curtea Constituţională din România s-a opus modificării. Acest lucru nu s-a întîmplat în Ungaria.

Acest lucru spune ceva despre Curtea Constituţională a Ungariei – şi despre afirmaţia că există contraste “puternice” între Ungaria şi România. Ce valoare are o Curte Constituţională care nu are competenţa de a judeca cu privire la orice cauză care priveşte bugetul? Componenţa Curţii a fost diluată cu persoane loiale Fidesz; unii chiar nu îndeplinesc cerinţele legale pentru a fi membri ai ei. Aceasta este o parte a unui model mai larg, aplicat şi altor titulari ai unor funcţii independente – cum ar fi procurorul-general şi gardianul mass-media -, înlocuiţi sau instituţiile lor “reorganizate”.

Ungaria se confruntă încă cu două provocări juridice la Curtea Europeană de Justiţie. Instanţa va decide dacă autoritatea de protecţie a datelor rămîne cu adevărat independentă. Celălalt caz este legat de o lege care decapitează domeniul judiciar, prin impunerea unei vîrste obligatorii de pensionare pentru judecători. Nu este însă cazul pentru oricare altă profesie (sau, chiar, pentru judecătorii Curţii Constituţionale).

În afară de înclinaţia sa puternică împotriva celor săraci şi în favoarea celor bogaţi, nu există prea multe lucruri care să califice Fidesz drept un partid obişnuit de dreapta, după standardele europene