Euroscepticismul

El Pais

Socialiştii radicali olandezi, care se opun reducerilor şi politicilor de austeritate dictate de Bruxelles, se află în fruntea sondajelor în perspectiva alegerilor legislative, din 12 septembrie. Emile Roemer este numele care atrage atenţia înainte de aceste alegeri: el conduce Partidul Socialist, fondat în 1972, dar care s-a distanţat demult de maoism şi marxism-leninism pentru a deveni cel mai relevant partid de stînga din ţară.

În 2004, a ajuns să aibă 25 de mandate în Parlamentul de 150 de locuri. Acum mai are doar 15, dar sondajele îl creditează cu cel puţin 36. Ar putea fi cel mai bun scor al său din istorie, în timp ce Roemer ar putea deveni un premier eurosceptic în condiţiile în care economia naţională se va confrunta cu un deficit de 4,6% în 2013. Dacă va obţine postul, el ar trebui să formeze o coaliţie (singura formă de guvernare posibilă, pentru că majoritatea parlamentară este de 76 de mandate) ceea ce ar fi complicat. Principalii săi opozanţi sînt Liberalii de Dreapta, pe care sondajele îi plasează pe locul doi.

Peisajul politic olandez s-a schimbat mult în ultimul deceniu, dar victoria socialistului radical Roemer ar fi totuşi o surpriză pentru o ţară obişnuită cu moderaţii. Olanda a avut cabinete de centru-dreapta şi de centru-stînga. Prim-miniştri democrat-creştini (precum Jan Peter Balkenende) şi miniştri de finanţe social-democraţi (precum Wouter Bos). Partidele şi-au împărţit parcelele de putere de la social-democraţi şi democrat-creştini pînă la liberali şi calvinişti moderaţi. Dar Partidul Socialist nu s-a apropiat niciodată atît de mult de putere. În anul 2006, cu 25 de mandate în buzunar, a abandonat negocierile de formare a guvernului, care a sfîrşit în mîinile democrat-creştinilor şi ale liberalilor de dreapta şi de stînga.

Roemer este un necunoscut în afara Olandei, unde politicianul cel mai popular pare să fie xenofobul Geert Wilders. De data aceasta, însă, campania nu se învîrte în jurul imigraţiei sau ameninţării islamului integrist, calul de bătaie al liderului de dreapta. Azi problema este economia şi exigenţele Bruxelles-ului de a înfrîna deficitul în zona euro. Totuşi, principala preocupare a 63% din alegători pare să fie sănătatea. Roemer a devenit cunoscut prin poziţiile sale eurosceptice: “Dacă Olanda depăşeşte limita de 3% din deficit, iar UE ne sancţionează, trebuie să treacă peste cadavrul meu pentru a ne cere să plătim”. Cînd a văzut avalanşa de critici şi-a nuanţat fraza, spunînd că Olanda nu va ajunge niciodată în asemenea situaţie.

Politicianul nu îşi ascunde însă resentimentele comunitare. “Resping birocraţia, prefer acţiunea, dacă azi avem o problemă mîine trebuie să o rezolvăm”, spune el folosindu-se de exemple. Formaţiunea pe care o conduce este profund nemulţumită de Constituţia europeană, împotriva căreia a votat la referendumul olandez din 2005. Nu este de acord nici cu fondurile de salvare acordate ţările sudice pentru a putea menţine euro. “Economia europeană suferă şi aşa din cauza tăierilor, vom trimite mai puţini bani UE şi vom cumpăra mai puţine avioane de luptă”, spune Roemer. Programul său electoral, prezentat recent, evită să menţioneze problema salvării economiilor comunitare aflate la ananghie.

Creşterea sa în popularitate se datorează tocmai resentimentelor suscitate de cura de austeritate impusă de Germania şi de milioanele de euro care se scurg din nord spre sudul zonei euro.