Zona euro: revenirea crizei financiare

Le Point

Sarkozy se laudă că a contribuit la soluţionarea crizei financiare, argument ca să descalifice anticipat politica propusă de François Hollande la tensiunea creată de datoria spaniolă, ceea ce constituie o contradicţie.

Unde este adevărul? După ce Banca Centrală Europeană (BCE) a acordat băncilor aproape 1.000 de miliarde (la sfîrşitul lui decembrie, apoi în februarie), cu o dobîndă de 1% pe o perioadă de trei ani, presa nu a mai vorbit de criza financiară. Alături de anularea a jumătate din datoria grecească deţinută de investitorii privaţi, considerată un succes, cele două operaţiuni lansate de Mario Draghi au reuşit să mai calmeze tensiunile pe piaţa datoriei suverane la sfîrşitul lui 2011. Candidaţii la alegerile prezidenţiale franceze au pus imediat în funcţiune maşina de promisiuni.

Dar BCE nu a făcut altceva decît să “administreze o doză masivă de analgezice”, fără să rezolve problemele structurale, avertizase Jean Pisani-Ferry, director al grupului de reflecţie Bruegel, într-un interviu pentru Le Point, la începutul lui martie. De cîteva săptămîni, efectele analgezicelor se estompează.

De această dată, Spania este cea care îi îngrijorează cel mai mult pe investitori. În zadar anunţă noul guvern de dreapta al lui Mariano Rajoy noi măsuri de austeritate pentru reducerea deficitelor, pentru că investitorii nu au încredere în capacitatea ţării de a inversa tendinţa de agravare foarte rapidă a datoriei sale.

Potrivit previziunilor băncii Natixis, Madridul nu va reuşi să-şi reducă deficitul la mai puţin de 6,3%, faţă de 5,3% cît era prevăzut. Anunţul rapid, referitor la efortul suplimentar, vizînd economii în valoare de 10 miliarde de euro la educaţie şi sănătate, “nu a reuşit să liniştească pieţele”.

Nici Italia nu este încă în siguranţă. Reformele structurale propuse de Mario Monti, precum cea a pieţei muncii, se confruntă cu un val de opoziţii şi s-ar putea dovedi mai puţin ambiţioase decît s-a prevăzut. Dobînzile cerute de investitori pentru finanţarea datoriei pe termen de trei ani au crescut puternic joi în raport cu emisiunile de acelaşi tip din martie. Recesiunea, alimentată de planuri drastice de austeritate, împiedică aceşti grei ai economiei din zona euro să iasă din această situaţie dificilă.

Portugalia şi Irlanda, aflate sub perfuzie, s-ar putea să nu revină la timp pe pieţe şi să solicite un nou plan de ajutorare FMI-ului şi europenilor, ceea ce ar reduce capacitatea noului “paravan de protecţie” a zonei euro să vină în ajutorul Spaniei, chiar al Italiei.

Franţa poate fi şi ea atinsă de această tendinţă de neîncredere? Dobînda cerută Germaniei pentru finanţarea datoriei este uşor diferită de cea cerută Franţei, relevă observatorii. Dar, pe moment, datoria germană este cea care profită de reputaţia de valoare de refugiu.

Este adevărat că “alegerile sînt un factor de risc pentru pieţe; totuşi, nu se poate exclude o creştere a dobînzilor”. Creşterea ar trebui totuşi să rămînă relativ moderată. Se anticipează o creştere a dobînzii pe zece ani la aproape 3,30 %, adică o creştere de 30-40 puncte de bază.