Olanda: Coaliţia de la guvernare – în pericol de a cădea

Financial Times

După trei săptămîni de negocieri, coaliţia aflată la guvernare în Olanda rămîne divizată privind reducerile bugetare drastice necesare pentru a limita deficitul la nivelul de 3% stabilit de UE. În contextul în care disputa ameninţă să provoace căderea coaliţiei conservatoare, investitorii au început să fie îngrijoraţi că ţara este lipsită de capacitatea politică de a opera reformele necesare pentru a-şi menţine statutul de economie “de bază” a zonei euro, alături de Germania şi Finlanda.

Guvernul a început negocierile privind reducerile bugetare la 5 martie, după ce Biroul Central de Planificare al ţării a anunţat că alunecarea Olandei în recesiune va duce la o creştere bruscă a deficitului pe 2013, aşteptat să atingă 4,6% din PIB.

Guvernul este divizat dacă să abordeze reformele pe piaţa imobiliară, piaţa muncii şi privind sistemul de sănătate. Faptul că guvernul a pierdut majoritatea fragilă din Parlament, atunci cînd un membru disident al formaţiunii de extremă-dreapta Partidul Libertăţii (PVV) al lui Geert Wilders a demisionat din partid, a sporit incertitudinea.

În condiţiile în care negocierile sînt după cît se pare blocate, Olanda, care se numără printre cei mai puternici susţinători ai limitelor de deficit stricte în noul pact bugetar din zona euro, se confruntă acum cu perspectiva ca aceste limite să ducă la căderea guvernului sau la pierderea ratingului de credit rîvnit triplu A.

“Guvernul olandez este cel care a acţionat dur în Europa, iar acum acest lucru are efecte adverse”, a declarat Martin van Vliet, economist la ING.

Discuţiile s-au împotmolit din cauza divizărilor dintre Rutte şi Wilders. Wilders a blocat în trecut reduceri ale programelor sociale de care beneficiază şi alegătorii PVV, printre care asistenţa medicală, educaţie pentru cei cu nevoi speciale, asigurări de şomaj şi vîrsta de pensionare.

“Marea întrebare este: pot ei convinge PVV?”, spune Bernard Wientjes, şeful VNO-NCW, lobby-ul de afaceri din Olanda. “La începutul guvernării PVV a spus nu la genul de reforme de care avem nevoie acum”, a precizat acesta.

Singurul domeniu în care Wilders a demonstrat un apetit pentru reduceri este bugetul pentru asistenţă externă, a cărui marime (0,7% din PIB), a fost mult timp o sursă de mîndrie naţională. Dar la reducerile ajutoarelor externe se opune celălalt partener de coaliţie – creştin-democraţii.

Reformele aflate în discuţie includ limitarea deductibilităţii plăţilor de dobînzi ipotecare, care au făcut ca Olanda să aibă cel mai înalt nivel al datoriei ipotecare din zona euro. Există, de asemenea, propuneri pentru a face ca pacienţii să plătească mai mult din cheltuielile de asistenţă medicală proprie şi guvernul să reducă alocaţiile de şomaj de la nivelul actual de 38 de luni. Şeful Biroului Central de Planificare, Coen Teulings, a cerut totodată mai puţine reduceri bugetare rapide şi mai multe reforme pe termen lung.

Wientjes şi-a schimbat poziţia, acceptînd ţinta de 3% drept necesară, pentru a reasigura investitorii nervoşi şi a proteja ratingul triplu A al Olandei.

Avînd în vedere că guvernul şi-a pierdut majoritatea în Parlament, ecartul dintre obligaţiunile germane şi olandeze pe 10 ani a crescut cu peste 20 de puncte de bază. Vineri, 23 martie, Citigroup a publicat un raport care avertiza că Olanda riscă să părăsească ceea ce se consideră a fi grupul “de bază” din zona euro, în parte din cauza blocajului politic.

Dacă cele trei partide ajung la un acord, vor avea nevoie de un singur vot mai mult pentru aprobarea reducerilor de către Parlament. Disidentul PVV care a părăsit partidul spune că va sprijini guvernul, dar votul său este considerat nesigur. Partidul creştin conservator, PSC, are două voturi, dar respinge reducerile de ajutor extern şi se spune că aşteaptă concesii privind eutanasia şi avortul. Este puţin probabil ca partidele de opoziţie de centru-stînga, printre care Partidul Laburist şi partidul social-liberal D66, să vină în ajutorul guvernului.

“Pieţele s-ar putea să aibă dreptate, guvernul ar putea să nu obţină o majoritate în Parlament pentru reformele structurale sensibile”, a declarat economistul Bas Jacobs.