Legea ce sancţionează negarea genocidului armean: controverse şi între juriştii francezi

Le Point

Institutul de drept penal al baroului din Paris a organizat la 6 februarie o dezbatere despre Legea care incriminează penal negarea genocidului armean din 1915-1917, într-un moment în care Consiliul Constituţional examinează textul acestei legi. Dacă legea este validată de Consiliul Constituţional, sancţiunile aplicate vor fi de un an închisoare şi o amendă de 45.000 de euro aplicate persoanei care contestă sau minimalizează genocidul.

Legea a fost adoptată de ambele camere ale Parlamentului, dar nu a fost promulgată încă de preşedintele Nicolas Sarkozy.

Pentru Robert Badinter, avocat, eseist, profesor şi om politic, timp de nouă ani preşedinte al Consiliului Constituţional, Parlamentul nu are competenţa de a legifera istoria. “Franţa a ales să nu recunoască decît crimele împotriva umanităţii, genocidele şi crimele de război declarate ca atare de o jurisdicţie internaţională”, subliniază istoricul Pierre Nora, preşedintele asociaţiei “Libertatea pentru istorie”. Astfel, genocidul evreilor a fost judecat de tribunalul de la Nürnberg, constituit în urma Acordurilor de la Londra din 1944, semnate de Franţa. Crimele împotriva umanităţii sînt şi ele judecate de jurisdicţiile penale internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi Rwanda. “Or, nu există aşa ceva pentru genocidul armean din 1915, comis înainte ca lumea să devină conştientă de imperativul moral ca cei vinovaţi să nu rămînă nepedepsiţi. Dar această misiune revine jurisdicţiilor internaţionale şi, în primul rînd, Curţii Penale Internaţionale”, afirmă Robert Badinter.

“Argument fals!”, spune Sévag Torossian, avocat şi scriitor. “Nu trebuie confundate adevărul şi autoritatea de lucru judecat a unui tribunal”, spune acesta.

Celebrul avocat penalist Henri Leclerc spune că “delictul de blasfemie a fost suprimat de articolele 10 şi 11 din Declaraţia Drepturilor Omului, deci nu mai există adevăr oficial”, iar “transformarea unui adevăr logic în adevăr oficial înseamnă slăbirea adevărului”.

“Fără o lege care consacră evidenţa istorică, ura şi lipsa de discernămînt vor continua să alimenteze voinţa negaţioniştilor de a cauza durere victimelor”, afirmă Christian Charriere-Bournazel, preşedintele Consiliului naţional al baroului.

“Delictele menţionate de legea din 1972, de defăimare, injurii şi discriminare rasială sau chiar de apologie a crimelor împotriva umanităţii, nu au permis urmărirea penală contra publicării tezelor revizioniste, mai ales cele susţinute de profesorul negaţionist Robert Faurisson”, subliniază avocatul Basile Ader. Ceea ce l-a determinat pe legiuitor să incrimineze difuzarea tezelor revizioniste prin adoptarea, la 13 iulie 1990, a legii Gayssot, care vizează orice formă de “contestare” publică a crimelor împotriva umanităţii comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deci pe această bază a fost condamnat de mai multe ori filosoful Roger Garaudy, care apără teze negaţioniste în legătură cu Shoah, cu utilizarea de către nazişti a camerelor de gazare şi a cuptoarelor crematorii.