Germania se teme să nu fie afectată de o înfrîngere a lui Sarkozy

La Vanguardia

Germania se teme ca o victorie socialistă în alegerile prezidenţiale franceze din mai să complice cruciada austerităţii lansată în Europa. Ministrul german de externe Guido Westerwelle a criticat în acest sens anunţata participare a cancelarului Merkel la campania electorală a lui Nicolas Sarkozy, considerînd-o o încălcare flagrantă a neutralităţii funcţiei sale. Berlinul este conştient că o înfrîngere a lui Sarkozy ar face mai greu de realizat conceptul german privind o Uniune a Stabilităţii.

Dacă Sarkozy pierde preşedinţia, politica europeană s-ar putea prăbuşi şi să o tragă şi pe Angela Merkel, dînd astfel aripi opoziţiei social-democrate. Fapt ce explică militantismul cancelarului, care şi-a anunţat participarea înainte ca Sarkozy să-şi fi depus candidatura. Angajamentul faţă de Sarkozy este atît de mare, încît a fost anulată o vizită programată a lui Hollande în capitala germană, potrivit revistei Der Spiegel.

Pe de altă parte, politica germană în Europa a fost aspru criticată, cu prilejul Conferinţei de securitate de la München, la care au participat experţi ai NATO şi analişti politici. Reputatul profesor american, Timothy Garton Ash, a definit problema în patru puncte. Unu: Germania are o fixaţie asupra interesului naţional în detrimentul interesului european. Doi, şi parafrazîndu-l pe scriitorul Thomas Mann, – Germania europeană, sau Europa germană? – Garton Ash este de părere că prima întrebare este confirmată, iar a doua asumată. Trei: deşi este evident că euro aduce mult Germaniei, “opinia publică crede că euro înseamnă doar “a plăti”, de aceea “ţara are nevoie de o opinie publică mai ambiţioasă”. Şi patru, a conchis el, “Germania trebuie să adopte o strategie care să nu divizeze Europa” şi să treacă examenul istoric, care nu a fost reunificarea din 1990, ci cel de acum: să demonstreze că are capacitate şi viziune europeană”.

Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de Exerne, a fost şi mai incisiv: Germania trebuie să admită că este principala “beneficiară” a euro, că nu este “victima” monedei unice, ci că “profita de ea” şi că va avea şi ea de suferit, dacă ceilalţi se prăbuşesc. Prin urmare are o “responsabilitate deosebită” în situaţia creată în Europa. Sikorski a avertizat totodată faţă de “tentaţiile” anumitor sectoare germane, patronale şi politice de a acţiona singure şi pe cont propriu. O tentaţie ilustrată perfect de preşedintele conferinţei, ambasadorul Wolfgang Ischinger. La întrebarea ziarului Die Welt, ce au de învăţat SUA de la Germania de azi, el a răspuns: “Rolul de hegemonie pozitivă, a cărei identitate este solidaritatea şi generozitatea, un rol de la care nu trebuie să se aştepte la mulţumiri, ci la critici de la cei mici”. Ischinger este responsabil al relaţiilor cu guvernul al concernului Allianz, importantă putere patronală germană.

Sikorski a oferit mass-mediei germane o revenire la realitate: “Germania de azi este comparabilă cu SUA din 1949, o ipoteză hegemonistă de tip american nu este sustenabilă pentru Germania, prin talia sa economică şi politică”. Nu poate fi decît cel mai mare acţionar al Europei şi să ţină seama de ceilalţi. “Nu trebuie să fiţi hegemonici, nici măcar nu ar trebui să încercaţi”, a conchis el ironic. Şi mai critic a fost veteranul guru al finanţelor, George Soros, potrivit căruia în actuala criză europeană, “Germania joacă acelaşi rol pe care l-au avut SUA în America Latina”. “Ne aflăm într-un proces de dezintegrare accelerată a coeziunii europene din cauza politicii de austeritate”, a spus el, adăugînd: “se pare că toate dezechilibrele vin de la sectorul public, iar sectorul privat spune că este bine, cînd de fapt este invers”.