Opinii: Motive de întristare

Recent, paginile acestui ziar au înregistrat şi comentat un dublu eveniment, neavenit şi unul şi celălalt.
Mîini necunoscute au mînjit cu expresii obscene statuia lui Matia Corvinul, din centrul oraşului nostru. Iar peste cîteva zile, alte mîini au vandalizat micul monument creştin de pe Cetăţuie, care comemora cîţiva eroi căzuţi în 1848-1849, menţionîndu-i şi pe ziditorii acestui monument.
Ne-am întrebat: din ce minte şi cu ce mîini au fost săvîrşite astfel de fapte? Cui s-a putut crede că vor servi ele?
În ţara aceasta, ca prin atîta lume, au existat şi vor exista motive de nemulţumire şi de polemică între semeni. Pentru a le da posibilitatea de a se exprima, societatea modernă a creat metode şi instituţii care stau nestingherite la îndemîna tuturora: organe de presă şi alte genuri de publicaţii, întruniri, parlamente, mijloace audio-vizuale ş.a. E de neînţeles de ce, printre atîtea prilejuri binevenite, se strecoară gesturi de ură şi dispreţ, pe ascuns, împotriva unor monumente care, în fapt, reprezintă temeiuri de respect pentru oricare cetăţean înzestrat cu un dram de judecată sănătoasă, lucidă.
Matia Corvinul a fost o mare personalitate istorică şi culturală, recunoscută ca atare, de mai bine de o jumătate de mileniu, de contemporanii săi şi de posteritate. O împrejurare aparte a făcut ca el să fie, cel puţin după tată, de origine din neam de români. Dar, indiferent din ce neam ar fi fost, calităţile personale şi opera lui istorico-politică ar fi fost aceleaşi, după cum la fel ar fi fost tributul de admiraţie cu care a fost răsplătită opera sa, de prieteni cît şi de adversari.
A săvîrşit şi unele greşeli, cel puţin astfel socotite de unii care l-au judecat. Timpurile sale, precum şi cele de mai tîrziu, n-au scutit pe nimeni de unele erori. Istoria e datoare, în aceste cazuri, nu să condamne, ci să explice, determinîndu-i pe toţi oamenii să procedeze la fel.
Ne îndepărtăm pentru scurtă vreme de figura lui Matia, pentru a privi monumentul care-l eternizează, în faţa noastră. Este opera unui mare artist şi, totodată, una din cele mai reuşite reprezentări statutare ecvestre din cîte se cunosc. Atît ca personalitate istorică vie în memoria atîtor generaţii, cît şi ca figură eternizată în bronz, Matia Corvinul se cuvine respectat.
Diferită în aparenţă, mai scurta istorie a monumentului de pe Cetăţuie se întîlneşte, la un anumit nivel, cu cele spuse despre Matia Corvinul. E un monument în esenţă creştin. E unul care comemorează lupta şi jertfa unor oameni care au crezut într-un ideal ce era al lor şi al multora, în zilele în care ei au trăit. O comemorare ce nu s-a voit îndreptată împotriva nimănui, ci doar aşternută pentru cineva sau cîţiva. Aceştia au şi vor mai avea, din multe părţi, recunoaşterea cuvenită “fără ură şi fără părtinire”.
Locuitorii Clujului au înfăţişat de atîtea ori probe de echilibru şi de judecată conştientă a tot ce-i înconjoară. Aşa vor trebui să procedeze şi de acum înainte. Cu gînd limpede şi nu cu gesturi necugetate, care nu fac decît să-i degradeze pe autorii lor.
Camil Mureşanu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.