Nicio speranţă în luciditatea politică a lui Băsescu

ILIE CĂLIAN

Am urmărit cu răbdare întreaga întîlnire a lui Băsescu, de ieri, cu corpul diplomatic acreditat la Bucureşti. Nunţiul papal, ca decan de vîrstă, a vorbit, în treacăt, despre “primăvara arabă”, un fel de funie în casa spînzuratului. Apoi, în discursul său, Băsescu a “salutat” şi el “primăvara arabă” şi a continuat imperturbabil să explice cum îşi va continua România şi guvernul ei toate programele – ca şi cum guvernul acesta şi preşedintele ar fi bătuţi în cuie, pe veşnicie, la conducerea României – în condiţiile în care presa occidentală (citiţi în pag. 3) se întreabă deja dacă nu cumva manifestaţiile din România sînt începutul unei “primăveri europene” (amintind în context şi de Ungaria).

Evident, Băsescu nu are nici cea mai mică luciditate politică şi, în paranoia sa, nu observă un fapt uluitor: este prima oară în întreaga istorie modernă a României cînd mişcările de protest nu se rezumă la Bucureşti şi cîteva oraşe mari, ca în 1989, ci au cuprins zeci de localităţi, inclusiv oraşele, şi continuă chiar şi după ce motivul declanşării acestora – demiterea lui Raed Arafat şi proiectul de lege a sănătăţii – a dispărut (doctorul a fost reinstalat în post, iar proiectul de lege a fost retras). Desigur, explicaţia a fost de un ridicol fără margini: Boc explica cei doi paşi îndărăt prin aceea că atît preşedintele Băsescu, cît şi el au fost dezinformaţi în legătură cu problemele sănătăţii şi cu ce a făcut/ a spus Raed Arafat. Desigur, o asemenea recunoaştere ar fi trebuit să fie urmată de demisia celor doi, preşedintele şi primul ministru, dacă aceştia ar avea un minim de bunăcuviinţă. Nici pe de departe! De altfel, a aştepta de la Băsescu şi slugile sale o urmă de onoare e o naivitate.

Dimpotrivă, toţi ciracrii lui Băsescu îl imită în mîrlănie. Unul îi numeşte pe protestatari drept nişte viermi, pentru unul dintre “intelectualii lui Băsescu” acolo e mahalaua, altul le zice ciumpalaţi, celălalt că sînt nevrotici etc. Dar există şi slugi mai descuiate la minte. Iată, speriaţi de evenimente, “băieţi” lui Băsescu de la Curtea Constituţională s-au ferit să respingă direct cererea USL de a declara neconstituţională comasarea alegerilor: au amînat pronunţarea pentru, cică, pentru a verifica afirmaţia lui Boc despre economia care s-ar face prin comasare. De parcă ei, Curtea Constituţională, ar fi Ministerul de Finanţe ori Curtea de Conturi: se preocupă de finanţe în loc de constituţionalitate.

Desigur, cei din “laboratoarele de la Cotroceni” îl vor fi informat şi asigurat pe Băsescu, din nou, că rezolvă ei problema “ciumpalaţilor”. Aşa că, pe lîngă aranjarea unor “violenţe” care să justifice abuzurile jandarmeriei, pînă la instalarea unei stări de teroare, să asigure şi deturnarea protestelor. Cea mai “jmecheră” încercare de falsificare a conţinutului antibăsescu şi antiguvernamental al protestelor este aceea de a lansa ideea că lumea s-a săturat de toţi politicienii, că absolut toţi sînt vinovaţi de starea în care se află România. Să dezghiocăm scoica şi să vedem ce perlă de gîndire ascunde această moluscă propagandistică, aruncată cu scopul de a genera anarhismul, zdupeşa copilă din flori a democraţiei.

Deci: dacă toate partidele sînt vinovate, practic nu este niciunul vinovat – nici măcar cele de la putere. Dacă pe toate aceste partide – cîte au fost şi sînt, la putere şi în opoziţie, în parlament şi înafara lui – le-am votat ori îngăduit noi toţi, înseamnă că noi toţi sîntem vinovaţi. Dacă toţi sîntem vinovaţi, nu e nimeni vinovat. Dacă nu e nimeni vinovat, înseamnă că acesta ne este destinul, împotriva sorţii nu te pui. Aşadar, nu e nimic de făcut, trebuie să-i lăsăm să ne conducă pînă la moarte. La moartea lor şi a noastră. Deci, protestele sînt inutile. Numai că anarhismul a murit, ca mişcare politică, încă de la sfîrşitul secolului XIX, rămînînd doar două opţiuni: ori dictatura, pe termen scurt, ori democraţia, perpetuu, dar cu interludii de dictatură. Este evident, însă, că protestatarii români nu sînt anarhişti: ei au cerut nu doar căderea lui Băsescu, a Guvernului şi a lui Boc, ci şi alegeri anticipate (nu comasate), adică nu sînt împotriva sistemului politic parlamentar, democratic. Iar faptul că nici acest lucru simplu nu l-a priceput, arată că Băsescu şi-a pierdut şi bruma de inteligenţă politică (nu mare) pe care o avea.