O carte în „straie de sărbătoare’’

Marţi, 17 ianuarie 2012, de la ora 18, la Teatrul Naţional „Lucian Blaga’’ din Cluj-Napoca va avea loc lansarea volumului scriitorului israelian Gabriel Ben Meron – Straie de zile mari. Povestea sărbătorilor evreieşti. Cartea a apărut la editura Hasefer din Bucureşti (2011) fiind prevăzută cu o prefaţă a poetului şi criticului literar Ion Cristofor. Sub pseudonimul Gabriel Ben Meron, doctorul Gabriel M. Gurman a publicat un număr de cărţi ce-l situează în galeria celor mai interesanţi prozatori din Israel. Prima sa carte de proze scurte, Viitorul anilor trecuţi, a apărut abia în 1999. Pentru a înţelege aventura sa intelectuală, avatarurile personalităţii complexe ale acestui ilustru savant israelian, să amintim că este absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1961).

Născut în 1939, la Iaşi, ca fiu al unei distinse familii de intelectuali, Gabriel M. Gurman s-a specializat în domeniul anesteziei şi terapiei intensive la două spitale din Bucureşti (1961-1963). A devenit, în scurt timp, un reputat cercetător ştiinţific, autor al unor lucrări de referinţă din domeniu. S-a stabilit în 1972 la Haifa, continuînd să lucreze în domeniul terapiei intensive. În 1986 se mută în sudul ţării, la Beer-Sheva, lucrînd la Spitalul Soroka. A devenit, cîţiva ani mai tîrziu, profesor universitar şi prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Medicale a Universităţii Ben Gurion. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină din Bucureşti, ilustrul profesor originar din România s-a impus ca o somitate a domeniului medical în care s-a ilustrat. Un volum de dialoguri publicat de Dora Petrilă, Istorii suprapuse (1999), dar şi cel realizat împreună cu Ion Cristofor (Amurgul dimineţii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005) ne permit să descoperim cîteva faţete nebănuite ale personalităţii de excepţie a savantului, dublat de un scriitor autentic. Un nou volum de povestiri, Arta cameleonismului (2001), un amplu roman, Pămîntul e plat ca o farfurie (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002) subliniază preocuparea scriitorului pentru descifrarea condiţiei existenţiale a evreului rătăcitor, a eforturilor sale de adaptare la diverse medii şi situaţii.

Obiectul noii, prezentei cărţi, Straie de zile mari (2011), se înscrie în linia prozei sale, chiar dacă mijloacele de explorare s-au modificat substanţial. Din nou, scrisul lui Gabriel Ben Meron capătă o coloratură subiectivă şi autobiografică, încă din preambulul cărţii prozatorul evocînd casa părintească din Bucureşti, aflată în vîltoarea pregătirilor pentru o nouă sărbătoare. Aflat la deplina maturitate, scriitorul, format în mediul erudit al intelighenţiei bucureştene, se întoarce spre lumea tradiţiilor şi credinţelor fundamentale ale iudaismului, într-un admirabil efort de înţelegere şi interpretare a unor ritualuri la care a participat în trecut, fără a conştientiza întotdeauna sensul lor de profunzime. Gabriel Ben Meron realizează aici mai mult decît o introducere în domeniul fenomenologic şi istoric al tradiţiilor iudaice, ci o carte colorată de opţiuni subiective, de amintiri şi reflecţii personale ce se suprapun peste o documentaţie riguroasă şi nuanţată. Desigur, intenţia autorului a fost aceea de a concepe o introducere într-un domeniu vast fără a-şi împovăra cititorii cu analize prea tehnice sau de a le anestezia atenţia cu povara unei imense documentaţii. Ambiţia scriitorului, pe deplin îndeplinită, a fost de a construi o carte clară, simplă şi fermecătoare sub aspectul expresiei literare, tocmai pentru a trezi interesul unor cititori mai puţin familiarizaţi cu acest domeniu al studiilor iudaice. Cu un admirabil efort, scriitorul a reuşit să lămurească, în beneficiul personal dar şi al potenţialilor cititori, semnificaţia profundă a unor ritualuri şi tradiţii ebraice, de tip arhaic sau modern, să le pună în valoare frumuseţea şi nobleţea concepţiei, să valorifice logica şi măreţia concepţiei evreieşti despre lume, să deceleze coexistenţa sacrului şi profanului. Sărbătoarea evreiască, văzută de autor ca o comemorare religioasă sau laică a unui eveniment memorabil din istoria tragică, multimilenară, a poporului Bibliei, e mereu colorată de savuroase amănunte din propria existenţă, de amintiri şi reflecţii personale, adeseori pline de umor. Descriind sărbători ca Yom Kippurul, sacra zi de Şabat, Tu Bişvat (Anul Nou al pomilor), Sukkot (sărbătoarea culesului de toamnă), Paştele evreiesc (proslăvind ieşirea din sclavie), Purimul (poate cea mai veselă sărbătoare evreiască, celebrînd salvarea de la genocid), Hanuka (sărbătoarea eliberării patriei istorice a evreilor de sub opresiunea străinilor), originalele eseuri ale lui Gabriel Ben Meron pun în valoare nu numai indiscutabila erudiţie a autorului, ci şi o uluitoare capacitate de a depăşi orice tentaţie de habotnic, relevînd semnificaţiile universale ale tradiţiilor evreieşti. Autorul e conştient de faptul că istoria sacră din paginile Bibliei, aparent exclusiv naţională, s-a transformat, peste milenii, într-un model exemplar al întregii umanităţi.

Iată doar cîteva din raţiunile pentru care această culegere de eseuri, apărute iniţial în publicaţia israeliană de limbă română Viaţa Noastră, sînt de maxim interes nu numai pentru evreii de limbă română, ci şi pentru orice cititor instruit, capabil să mediteze, fără prejudecăţi şi inhibiţii, asupra unui capitol fascinant din istoria civilizaţiei. Recenta sa carte de eseuri, scrisă în Ţara Sfîntă într-o superbă limbă românească, ce nu şi-a risipit nici una din aromele şi nuanţele ei specifice, e o strălucită, incitantă introducere în lumea sărbătorilor şi tradiţiilor evreieşti.

Ion CRISTOFOR