Traian Băsescu – demolatorul statului social

ILIE CĂLIAN

Proiectul de lege a sănătăţii impus de Traian Băsescu – preşedintele ţării, care, în această calitate, nu are drept de iniţiativă, legislativă, aşa că a făcut o “fentă” şi l-a plasat ministrului Sănătăţii – a produs o mare învolburare în opinia publică graţie incidentului cu subsecretarul de stat Raed Arafat, creatorul sistemului de intervenţii de urgenţă SMURD – om pe care Băsescu însuşi l-a decorat de două ori. Numai că asta se întîmpla înainte ca minunatului nostru preşedinte să-i intre-n cap o idee “genială”: statul social a dat chix – dovada fiind criza mondială. (E adevărat că această criză a izbucnit în cel mai puţin stat “social”, SUA, şi că provine din cel mai puţin “social” sistem – cel bancar – , dar aceste “detalii” nu-i provoacă insomnii şi scurt-circuite de raţionament lui Băsescu.)

Nu voi comenta sub aspect “tehnic” noul proiect de revoluţionare a sistemului sanitar – în primul rînd pentru că nu sînt nici jurist, nici specialist în sistemul de sănătate; în al doilea rînd, pentru că acest proiect nu are sens, de vreme ce a pus carul înaintea boilor, lăsînd la discreţia unei legislaţii secundare, în speţă, la îndemîna unor persoane din Ministerul Sănătăţii, posibilitatea reglementării unor aspecte esenţiale. Mai exact: problema esenţială pentru Băsescu nu este asigurarea îndeplinirii unor prevederi constituţionale fundamentale privitoare la drepturile cetăţenilor României, ci … privatizarea.

(Despre felul catastrofal cum s-au făcut la noi unele privatizări şi ce mai urmează – nu vorbesc aici: prea le simţim cu toţii pe pielea noastră.) Chestia asta cu privatizarea vine în prelungirea unei axiome pe care o înghit toţi românii pe necugetate: statul este un prost gospodar. Există destule exemple în lumea democrată care arată că statul poate fi un bun gospodar, mai ales în sectoarele strategice, iar proştii gospodari sînt persoanele care lucrează în numele statului (care e o entitate abstractă). În orice caz, niciun stat civilizat nu s-a putut lipsi, pînă azi, de anumite forme instituţionalizate de stat, precum cele vizînd învăţămîntul general, sănătatea, ordinea publică, justiţia, apărarea, finanţele, protecţia mediului ş.a.

S-a trezit, însă, Băsescu să ne arate că statul “social” a dat faliment. Să vă amintesc că, pînă în 2005, Băsescu se declara cel mai veritabil social-democrat din România – pentru ca peste noapte să devină cel mai înverşunat “om de dreapta”?! Să vă mai amintesc că, în timp ce România făcuse toate demersurile pentru a intra în Uniunea Europeană, el inventa Axa Bucureşti-Londra-Washington, adică o cu totul altă direcţie?! Să vă mai aduc aminte de alte, multe, cazuri în care Băsescu şi-a schimbat de la o zi la alta aprecierile (începînd cu “criza” şi FMI)? Inutil! Cine mai crede în consecvenţa şi coerenţa logică a lui Băsescu?!

Aşadar, obsesia lui Băsescu în legătură cu privatizarea Sănătăţii nu are nimic de a face cu interesele cetăţeanului de a fi bine “servit” atît de sistemul public, cît şi de către cel privat, ci cu încăpăţînarea sa de a demola bazele statului “social”. Şi, probabil, că încă ceva: sumele vehiculate în Sănătate depăşesc capitalul social al unei bănci “bunicele”. Or, pentru asigurările private de sănătate au fost, vizate, se pare, vreo cinci-şase firme străine. Ca să reiau zisele lui Băsescu: Ghici ghicitoarea mea – ale cui interese vrea să le servească Băsescu?

În orice caz, ceea ce se prefigurează a provocat deja fiori multor cetăţeni care nu au suficienţi bani ca să-şi plătească din buzunar îngrijirea sănătăţii – pentru care, de altfel, au plătit deja, lunar, o viaţă de muncă. Aşa că mulţi au început să afirme că era mai bine pe vremea comunismului. Să fi sperat Băsescu acest efect – exact invers faţă de ceea ce susţine public?! Adică, chiar acela care s-a lăudat că a condamnat oficial comunismul să stimuleze creşterea “nostalgiei” după comunism?! Mai ştii?!

În orice caz, ce se prefigurează nu e bine. De o parte, organizaţiile maghiare – de la UDMR la PPMT, de la PCM la Tökés/CNMT – doresc să scoată din Constituţie sintagma care defineşte România ca stat naţional unitar. De alta, Băsescu PDL doreşte să scoată din Constituţie sintagma care se referă la România ca stat social. Cîtă vreme aceste două forţe vor avea o suficientă influenţă pentru a face modificări în Constituţie, nu ne aşteaptă nimic bun.