2011 – anul revoluţiilor. 2012 – anul cursei dintre sistemele politice

Südeutsche Zeitung

Anul 2011 a devenit anul revoluţiilor, al mişcărilor de protest şi al manifestării explozive a furiei populare, fenomene care au oglindit în esenţa lor adevăratele valori ale Occidentului: democraţia, deschiderea şi responsabilitatea. Anul 2012 va constitui un test final pentru democraţie şi, în acelaşi timp, va fi unul cheie pentru “cursa sistemelor”, cursă ce se va remarca în primul rînd prin duelul dintre China şi SUA.

Calendarul pentru anul 2012 le propune sistemelor politice cinci posibilităţi majore de a se manifesta. Alegerile din Rusia, Franţa, China şi SUA vor permite tragerea unor concluzii în ceea ce priveşte forţa acestor state şi a sistemelor după care se ghidează ele.

Dacă autorităţile militare din Egipt îşi vor ţine promisiunea, ţara ar putea primi posibilitatea de a-şi alege preşedintele în cadrul unor alegeri libere, fapt care va constitui un examen pentru ciclul revoluţionar arab. Toate deciziile ulterioare privind alegerea unui curs politic vor fi importante atît pentru această ţară, cît şi pentru întreaga lume.

În Franţa, concurenţii principali ai preşedintelui Nicolas Sarkozy – socialistul François Hollande şi liderul forţelor de extremă dreapta Marine Le Pen – şi-au declarat deja dezacordul faţă de mecanismul salvării euro. Dacă va deveni preşedinte, Le Pen ar putea da o lovitură de graţie integrării europene. Alegerile din Franţa vor deveni decisive în ceea ce priveşte soarta euro.

În Rusia, “oligarhul politic” Vladimir Putin îşi asumă un mare risc iniţiind o rocadă a puterii. Ţara se află în pragul celui mai important test privind democraţia. Premierul Putin şi preşedintele Dmitri Medvedev au construit o “democraţie de pe vremea lui Pazvante”, cu partidele sale aparente şi pluralismul său imaginar. La sfîrşitul anului 2011, poporul rus şi-a manifestat furia, însă nu se ştie cum se vor termina aceste acţiuni de protest. Viitoarele alegeri prezidenţiale vor arăta dacă Rusia va alege calea occidentală sau se va întoarce la “secolul de piatră al autoritarismului”.

La rîndul său, China încearcă din toate puterile să demonstreze că schimbările la vîrf, chiar dacă se realizează fără participarea poporului, sînt iniţiate spre binele lui. La putere în China va veni o generaţie mai tînără a elitelor politice, care va trebui să-şi ghideze ţara prin delicata fază a modernizării.

În acest context, alegerile prezidenţiale din SUA, etapa principală a cărora se va desfăşura practic în paralel cu Congresul Popular din China, devin obiectul unei atenţii sporite. Radicalizarea politicii îi respinge pe mulţi alegători. Republicanii, cu reprezentanţii săi predispuşi la populism, balansează pe marginea prăpastiei, în timp ce cinismul democratic devine locul cel mai vulnerabil al sistemului politic al ţării. America a încetat să mai fie un exemplu de democraţie.