Capra vecinului… da’ şi capra noastră

Radu VIDA

În agricultură, managementul inteligent nu duce niciodată la supraproducţie. Ba, din contră, întotdeauna se găseşte loc pentru ajustări în aşa fel, încît, producător şi beneficiar să poată trăi fără sincopele din alte domenii de activitate.
Birocraţia UE generează (ca orice birocraţie) şi lucruri valabile, dar şi inepţii. (În ultima categorie intră directiva cu stresul găinilor ouătoare). Există însă o reală preocupare pentru hrana populaţiei, tot mai numeroasă şi, să recunoaştem, tot mai pretenţioasă. E propunere, deocamdată, dar, se pare, sesiunea din ianuarie a PE trebuie să rezolve şi iniţiativa după care, agricultorii din UE primesc subvenţii după suprafaţa lucrată. Evident că va fi o luptă acerbă, pentru că, pînă acum, marile ferme primeau subvenţii  în funcţie de producţie. Mîrîie deja ziarele franceze pentru această schimbare de macaz în peisajul agriculturii Uniunii Europene.

Asta pentru că – evident – ţările din Estul continentului vor fi avantajate de noul sistem de împărţire a banilor.Cu tot lobby-ul făcut pentru ca fermierii din Est să nu primească sau să primească foarte puţine subvenţii pentru agricultură, acum e pe cale să se hotărască o mult mai echitabilă împărţire a banilor UE. 43 la sută din bugetul UE merge pe agricultura ţărilor componente. Lucru foarte important şi, cu toate acestea, ţările din Est nu produc mai nimic sau au producţii de monocultură. Nu! Nu-i vorba de sabotarea fermelor din Vest, ci, pur şi simplu, de plafonarea plăţilor pentru marile întreprinderi agricole din Franţa, Germania, Marea Britanie.  În acest fel, şi pentru că Estul lucrează suprafeţe mari, dar cu bani puţini şi cu tehnologie înapoiată, se vor distribui mai mulţi bani ţărilor rămase în urmă (din Est). Sumele sînt calculate la un plus de 30 la sută pentru întreaga comunitate a ţărilor mai tîrziu intrate în UE şi cu 34 la sută mai mare pentru ţara noastră.

Această propunere a Comisiei Europene de schimbare a modului de alocare a subvenţiilor pentru agricultură produce multe discuţii. Nu numai că produsele din Vest se vor scumpi, dar cele din Est vor ajunge la o reală concurenţă, atît între ele cît şi cu ţările cele mai dezvoltate din acest punct de vedere. Aceasta înseamnă pentru cei care, pînă acum, se lăfăiau în subvenţii, să-şi reorienteze producţia (pentru a se menţine competitivi) şi, mai ales, căutarea de noi pieţe de desfacere, în condiţiile în care, să presupunem, în cîţiva ani, Estul îşi va satisface propriile nevoi şi va genera suficiente produse pentru mărirea exportului.
Cum spuneam, lupta va fi deosebită, pentru că, ştiţi şi dumneavoastră, ţările mari nu sînt obişnuite să piardă. Şi nici măcar să-şi bată capul.

Nu ştiu cum sînt alţii, dar noi pornim, chiar şi la acest nou drum, cu handicap. Distrugerea sistemului de irigaţii va face aproape imposibilă realizarea unor reale performanţe în producţia agricolă. Iar „competiţia” internă, dată de ciocoii care infestează pestilenţialul din agricultură, este imensă. Nu mai departe decît discretul aranjament al Guvernului (că nu pot să-i spun „Hotărîre”) prin care personalului de conducere şi execuţie a APIA i se măreşte salariul cu… 50 la sută. Şi le creşte… prestigiul cu … 26 de clase de salarizare. O mai mare grijă pentru reducerea cheltuielilor birocratice ale guvernului Boc nici că se poate!