Expoziţie de pictură VIOREL NIMIGEANU

 Într-un spaţiu generos, oferit de somptuosul „Grand Hotel Italia” din Cluj-Napoca, am avut plăcuta surpriză a reîntîlnirii cu o revelatoare selecţie din creaţia reputatului pictor şi dascăl clujean Viorel Nimigeanu. Cele peste patruzeci de imagini le-am perceput ca pe o ghirlandă de splendori cromatice, consecinţă a unei ample deschideri imaginative, semn de siguranţă şi vervă în articularea formelor, de particularizare a configurării în datele unei viziuni figurative permanent interesate de finalitatea spirituală a gestului pictural.

Viorel Nimigeanu – depăşind rotundul şi exigentul prag a şase decenii de viaţă – a făcut mereu dovada posesiei unui remarcabil simţ cromatic în temeiul căruia a lansat în conştiinţa vremii armonii pline de vigoare şi farmec, îmbinînd original şi sugestiv tensiunea contrastelor vitale cu poetica a diafane treceri tonale. Drept urmare, cîmpul imaginilor avea să fie brăzdat de nervul exploziv al unor dezinvolte împăstări, operînd cu straturi solide de pigment care au conferit ansamblului compoziţional o tonifiantă impresie de robusteţe şi fervoare, cu proiecţia vizibilului către măreţia monumentală. Exerciţiul fecund, prelungit, în domeniul decorării cu impresionante fresce a numeroase lăcaşe de cult l-au obişnuit cu naturaleţea şi lejeritatea dispunerii spaţiale a motivelor, punctate de amprenta unui pronunţat dicteu constructiv. Indiferent de motiv, fie că este vorba de reconstituiri peisagistice, aranjamente florale sau ciclica manifestare de superbe volumetrii feminine, totul se subordonează voinţei de stil şi transfigurare, rezultînd reflexe de atmosferă şi trăire care răspund nevoii noastre de dialog reconfortant în contact cu vectori de energie şi lumină.

Statutul distinct al picturii maestrului Viorel Nimigeanu e determinat, dincolo de amintitul substrat coloristic proaspăt şi vivant, de forţa desenatorului prompt şi suplu, care structurează suprafaţa picturală după normele unei cursive şi logice discipline formale. Obţine din conjugarea măiestrită a celor două componente: culoare şi grafism, articulări de univers expresiv, convertind splendorile naturii (reprezentate prin respirări florale şi peisagistice) şi tensionările plurivalente ale eternului feminin în mărturii de frumuseţe perenă pe care le revendică orice receptor dornic să depăşească determinările limitative şi să evadeze către zonele astrale ale unei posibile înnobilări prin artă şi cunoaştere.

Negoiţă LĂPTOIU