Memento. Hermann Oberth (1894-1989)

În ediţia sa din 28 noiembrie 2011, ziarul ‘’Nürnberger Nachrichten’’ consemnează într-un amplu articol consacrat savantului de origine română Hermann Oberth că, de fapt, schimbările energetice din zilele noastre sînt o pălărie veche, întrucît pionierul zborurilor spaţiale, Hermann Oberth din Fürth a avut aceste idei, referitoare la folosirea energiilor regenerabile, cu multe decenii în urmă. Ceea ce băieţelul de zece ani, Hermann Oberth, din Transilvania nota încă în 1904, în carneţelul său cu invenţii, taie şi astăzi respiraţia. El visa, spre exemplu, să capteze şi să facă utilă forţa hidraulică a Niagarei cu ajutorul unei mori de apă sau îşi dorea să realizeze o ‘’fabrică de fulgere’’, pentru a folosi energia degajată de fulgere. În muzeul care-i este dedicat în oraşul german Fürth – oraş în care Oberth a locuit împreună cu familia începînd cu anul 1943 – vizitatorii rămîn uimiţi de multitudinea exponatelor şi de diversitatea documentaţiei, de conceptele energetice ale lui Oberth care elaborase, încă din 1920, documentaţia pentru o oglindă spaţială cu care să poată fi iluminate şi încălzite cîteva metropole de pe glob, să fie… dezgheţate porturile arctice şi să fie modificată clima în aşa fel încît Sahara să redevină un ţinut locuit… Faptul că viziunile sale nu s-au putut împlini l-a dezamăgit pe Oberth profund… Deşi postum, savantul se bucură de recunoştere: fostul astronaut şi actualul profesor Wubbo Ockels cercetează tema centralelor care utilizează forţa vîntului (după modelul propus de Oberth), iar NASA studiază potenţialul Jetstream-ului. Dacă s-ar fi apelat la cercetările lui Oberth, omenirea ar fi fost cu 30 de ani mai înainte…, mai scrie ziarul amintit.

Nu e întîmplător acest amplu material în ziarul german, pentru că, la 28 decembrie 2011 s-au împlinit 22 de ani de la moartea savantului Hermann Oberth, absolvent al Universităţii din Cluj.

Hermann Julius Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu – d. 28 decembrie 1989, Fürth/Germania) a fost unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii. Şi-a susţinut lucrarea de diplomă la Universitatea din Cluj, în 1923, lucrare prin care nu numai că punea bazele unei ştiinţe şi ale unei tehnologii noi, ci şi lansa ştiinţa zborului cosmic şi a tehnicii spaţiale, care au favorizat esenţial saltul omului spre marele Univers.

Dintr-un documentar al Universităţii ‘’Babeş-Bolyai’’ aflăm că Oberth s-a născut într-o familie de intelectuali saşi din Transilvania: tatăl său, dr. Julius Oberth, era un renumit medic chirurg, iar mama, Valerie, era fiica poetului şi gînditorului sas Friedrich Krasser. În 1896 familia Oberth se mută la Sighişoara, unde dr. Julius Oberth fusese numit director al spitalului din localitate. După studiile primare şi gimnaziale, Hermann Oberth îşi susţine bacalaureatul, în 1912, la gimnaziul „Episcop Teutsch” („Şcoala din deal” din Sighişoara). În acelaşi an, Hermann Oberth deduce ecuaţia fundamentală a zborului rachetelor şi elaborează primul său proiect al unei rachete. La îndemnul tatălui, tînărul Hermann Oberth începe în 1913 studiul medicinei la Universitatea din München, simţindu-se însă mult mai mult atras de cursurile de fizică şi de aerodinamică de la Institutul Politehnic din München. Declanşarea primului război mondial l-a obligat să-şi întrerupă studiile universitare şi să se înroleze în armată. Rănit pe frontul de răsărit în februarie 1915, Hermann Oberth este trimis la spitalul din Sighişoara, condus de tatăl său, unde după recuperare activează în continuare ca sergent sanitar. În 1919, după terminarea războiului, Hermann Oberth se decide în sfîrşit pentru fizică, întîi la Universitatea din Cluj, unde va studia un semestru, după care se va îndrepta din nou spre München, iar apoi spre universităţile din Göttingen şi Heidelberg, unde va studia fizică, matematică şi astronomie.

În 1920 proiectează prima rachetă spaţială de 100 tone, racheta cu trei trepte.

A fost un vizionar, care a visat cu ochii deschişi: în primăvara anului 1922 avea pregătit manuscrisul cărţii sale „Rachetele spre spaţiile planetare”, pe care o va prezenta ca disertaţie la Universitatea din Heidelberg. Cu toate aprecierile favorabile primite de la specialişti de renume din domeniul fizicii şi astronomiei, el nu a reuşit să obţină acceptarea materialului prezentat ca lucrare de licenţă. Spre marea sa mîhnire, lucrarea a fost respinsă şi de editurile la care a încercat să o publice.

Revenit acasă s-a reînscris la Facultatea de Fizică a Universităţii din Cluj, iar la 18 mai 1923 Hermann Oberth s-a prezentat cu lucrarea sa în faţa comisiei de examinare de la această universitate. Era tocmai disertaţia respinsă la Heidelberg. Examenele le-a promovat cu bine, iar susţinerea lucrării a fost fără probleme. Aşa cum savantul îi relata, peste ani, biografului său, dr. Hans Barth, a aşteptat încordat decizia finală a examinatorilor şi a fost bucuros cînd profesorul Augustin Maior, preşedintele comisiei (savantul, profesorul şi inventatorul clujean care a stabilit fundamentele teoretice ale telefoniei multiple, reuşind, în 1906, să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze) a anunţat,: „Lui Hermann Oberth i se acordă titlul de profesor. Cele mai cordiale felicitări!” Cartea intitulată „Rachetele spre spaţiile planetare” vede, în fine, lumina tiparului în iunie 1923. În perioada interbelică (1923-1938) Oberth lucrează ca profesor de matematică şi fizică la Sighişoara şi apoi la Mediaş, continuînd în tot acest timp să facă experimente legate de zborul în spaţiul cosmic. În lucrările sale de pionierat Rachetele spre spaţiile planetare (1923) şi Căile spre navigaţia spaţială (1929) el descria navele spaţiale ca fiind racheta cu trei trepte pentru planetele apropiate de Pămînt şi cea de a doua – cea destinată zborului spre Lună. Nu era vorba în aceste cărţi despre rachete utilizabile în scop militar.

După 1938 şi în perioada celui de-al doilea război mondial, Hermann Oberth pleacă în Germania, unde are contracte de cercetare la Dresda, apoi la Peenemünde, dar şi în Austria, la Viena. În 1942 este martor ocular la prima lansare cu succes a rachetei balistice „Aggregat 4”. Referitor la acest subiect şi ca o luare de poziţie faţă de anumite speculaţii veliculate mai tîrziu, Oberth însuşi sublinia într-un interviu: ‘’Niciodată nu am lucrat la arme de distrugere şi nici la V2. Dimpotrivă, am deschis spaţiul cosmic, conferind o nouă dimensiune dezvoltării paşnice a umanităţii’’.

Stabilit la Feucht, lîngă Nürnberg, va continua activitatea ştiinţifică. Va fi solicitat să participe în calitate de consultant la numeroase proiecte dedicate zborului în cosmos în SUA – la Huntville, la invitaţia unui alt savant, Wernher von Braun, fost elev de-al său. De altfel, americanii l-au onorat cu premii şi medalii, recunoscîndu-i opera şi folosindu-se de ea; i-au acordat titlul de Doctor Onorific al Universităţii din Ohio, l-au făcut Cetăţean de onoare al oraşelor Cleveland şi Houston, iar Societatea Americană de Ştiinţa Zborurilor Spaţiale a instituit un premiu care-i poartă numele. În 1969 asistă la lansarea rachetei „Apollo 11” la Cape Kennedy, zborul conducînd la prima debarcare a omului pe Lună.

În 1972 îi este decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar în 1974 primeşte distincţia „Meritul Ştiinţific clasa I”.

Între operele sale ştiinţifice mai importante pot fi amintite: „Căile navigaţiei spaţiale” (1929), „Oameni în spaţiul cosmic” (1954), „Automobilul lunar” (1954), „Nava cosmică electrică” (1961). Au fost identificate peste 95 de „soluţii Oberth” care au fost aplicate la construcţia primei rachete moderne. Şi, ca o curiozitate, navele spaţiale ce pot fi văzute în serialul Star Trek III au fost realizate după schiţele lui Hermann Oberth!

A consemnat
Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro