Siguranţa… nesigură

RADU VIDA

Nu pot fi de acord cu moţiunea din Senat numită: „Siguranţa lui Igaş, nesiguranţa cetăţeanului”. Povestea că Opoziţia trebuie să folosească toate mijloacele pentru a ataca puterea e o invenţie dîmboviţeană. Şi nu întotdeauna este eficientă. Nu voi răspunde acum la întrebarea: de ce. Asta petru că, întîi de toate, vreau să desluşim un pic ce şi cum cu reforma Poliţiei.
Voi spune şi pentru acest important domeniu de activitate că nu noi am inventat roata. Iar invenţia la… invenţie nu duce decît la hibridări ciudate, nefuncţionale, depăşite sau, mai rău, inutile.

Răul în Poliţia Română zace în instituţie, de atunci, de la începuturile democraţiei.
Miliţienii s-au temut pentru o clipă că vor fi… exmatriculaţi, apoi, cînd şi-au dat seama că, totuşi, sînt specialişti şi că fără ei ar rămîne un gol de neînlocuit, au început să-şi facă de cap. În treacăt, am spus şi atunci că militarul, degradat la…gradul de civil, şi-o ia în cap. Şi… face ca civilu’: păcăleşte! Numai jurămîntul ferm, de credinţă, face ca militarul să răspundă, zi şi noapte, tuturor năzbîtiilor pe care le implică viaţa de poliţist adevărat. Care civil, întrebăm, se scoală noaptea, pentru a face pază, să zicem?

Cel care e plătit, veţi spune. Dar plata poliţiştilor se face după o formulă alambicată pentru muncă nenormată. Ceea ce, să recunoaştem, nu-i în regulă. Apoi: sub pretextul dotării (insuficiente), a neadecvării salariilor, atît faţă de sistemul civil, cît şi în interiorul instituţiei, degradarea procesului de selecţie a şcolilor de poliţie şi proasta gestionare a relaţiilor dintre principalele instituţii chemate să înfăptuiască dreptatea în teritoriu au condus la o profundă destrămare a simţului de ordine şi dorinţă de respectare a legii din partea generaţiilor de poliţişti.

A lipsit, de asemenea, ori s-a diminuat, sprijinul instituţiilor statului pentru buna funcţionare a Poliţiei. Şi cînd spun acest lucru, mă refer, în primul rînd, la bani. Superficiala şi bramburita dotare a Poliţiei a dus la clădiri fastuoase, maşini scumpe şi armament aiuristic, fără să se asigura fondurile necesare pentru întreţinerea acestor… noutăţi. N-au fost îndeplinite nici alte obligaţiuni asumate. Jandarmeria a rămas… tot la oraş, sprijinul pentru localităţile urbane mici sau comune fiind, practic, inexistent.

Sigur că sistemul, în general, se opune reformelor. Şeful de post ştie că e pe o mînă cu adjunctul şefului de post, iar amîndoi sînt în cîrdăşie cu toată comuna. Astfel că toată lumea-i mulţumită. La oraş, fiecare ştie unde să apese pedala şi cînd să pună frîna, în aşa fel încît rarele izbucniri, proteste, revolte chiar să pară justificate. În general, însă, munca de poliţie a avut mult de suferit. În Germania, spre exemplu, localităţile cu 25-30 de mii de locuitori n-au poliţişti. Doar sediu! Dar, dacă se întîmplă ceva, specialiştii sînt imediat prezenţi pentru a remedia disfuncţiile. Mai mult, flexibilitatea forţelor de poliţie merge pînă acolo, încît zonele de risc mărit sînt imediat acoperite, lăsîndu-se mai… lejer, locurile unde infracţionalitatea lipseşte. La noi, însă, toată floarea cea vestită stă buluc, arde gazul de pomană şi se văicăreşte.

Spuneam la început că nu sînt de acord cu moţiunea. Nu, pentru că trebuie făcut ceva. Şi asta înseamnă flexibilizare, responsabilizare şi croirea unui nou sistem. Atîta, doar, că nici cu votul la distanţă nu-i aproape nimeni de acord;  majoritatea din sondaje nu vrea nici un fel de amestec al celor… necontribuabili în viaţa politică a ţării.
Şi, cu toate acestea…