Cum se poate limita creşterea temperaturilor cu doar 2°C

Le Temps

Agenda comunităţii internaţionale este concentrată asupra modalităţilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Obiectivul, stabilit la conferinţa de la Copenghaga din 2009 privind schimbările climatice, este o creştere maximă a temperaturilor cu 2°C. El a fost confirmat şi la summitul de la Cancun, în 2010. Cum se poate realiza acest lucru?

Gazele cu efect de seră persistă mult timp în atmosferă. Problema care se pune nu este în primul rînd de a şti în ce cantitate sînt emise anual, ci de a estima mai ales în ce cantitate se acumulează în timp. Într-un articol publicat la 30 aprilie 2009, în revista Nature, Malte Meinshausen afirmă că omenirea ar reduce cu 50% probabilitatea depăşirii celor 2°C, dacă ar reuşi să limiteze emisiile de CO2 cumulate între 2000 şi 2050 la 1.440 de gigatone (miliarde de tone). Ea ar reduce chiar această probabilitate cu 25% dacă ar limita emisiile cumulate la 1.000 de gigatone. Cu titlu de comparaţie, emisiile cumulate în cursul acestei perioade vor fi aproape 2.500 gigatone, dacă se menţine actualul ritm de 48 gigatone pe an.

Un asemenea obiectiv presupune faptul ca emisiile de gaze cu efect de seră să atingă în curînd o limită maximă, iar apoi să se diminueze gradual. Deci comunitatea internaţională poate acţiona în direcţii diferite: să atingă foarte repede nivelul maxim şi apoi să reducă treptat emisiile, sau să amîne momentul atingerii nivelului maxim şi apoi să aplice o reducere vertiginoasă.

Diversele scenarii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră nu au luat decît foarte recent în considerare participarea întîrziată a unor state la aceste programe sau disponibilitatea redusă de anumite tehnologii dezvoltate.

Din cele 193 de direcţii depistate, s-au reţinut cele care prezentau o şansă de cel puţin 50% de menţinere a creşterii temperaturii globului la cel mult 2 grade, ceea ce reduce eşantionul la 39 scenarii. Apoi s-a încercat să se stabilească care din acestea prezentau şanse de cel puţin 66% – 90% pentru realizarea obiectivului. Au rămas 26 în prima categorie (succesul este “probabil”) şi 3 în a doua (reuşita este “foarte probabilă”).

Aceste grupuri diferite de orientări implică obligaţii diferite. Ca valoare medie, o şansă “foarte probabilă” de succes presupune atingerea vîrfului de emisii între 2005 şi 2015, emiterea în 2020 a unui total de 43 gigatone de gaze cu efect de seră (faţă de 48 de gigatone acum) şi reducerea ulterioară a emisiilor cu 3,3% pe an. O şansă “probabilă” de succes implică atingerea nivelului maxim între 2005 şi 2015, emiterea în 2020 a unui total de 44 gigatone de gaze cu efect de seră şi reducerea ulterioară a emisiilor cu 2,7% pe an.