Insiderii şi outsiderii viitoarei integrări europene

Wall Street Journal

Acţiunea de a crea o eurozonă mult mai integrată va constitui probabil elementul care va modela cel mai semnificativ relaţiile dintre naţiunile europene de la căderea comunismului şi ar putea inspira şi un entuziasm reînnoit pentru extinderea UE printre ţările din afara zonei cu monedă unică.

De asemenea, ar putea foarte bine exista şi dezertori, în rîndul naţiunilor al căror ataşament faţă de propria suveranitate este prea puternic pentru a le permite să accepte noile cerinţe ale statutului de membru al zonei euro. Spre exemplu, dacă Irlanda va reuşi să se dezbare de dependenţa de a împrumuta de la alţi membri ai zonei euro şi de la Fondul Monetar Internaţional, ea ar putea deveni primul dintre aceşti dezertori.

De ceva timp este tot mai clar că, în schimbul riscării credibilităţii sale fiscale, Germania va solicita un control mult mai puternic al economiilor statelor mai puţin fiabile din zona euro. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost niciodată mai evident decît în declaraţia formulată de către liderii zonei euro în primele ore ale zilei de 27 octombrie, cînd a fost schiţat cadrul ultimului lor plan de a sprijini băncile din eurozonă şi de a proteja celelalte guverne din zona euro faţă de o incapacitate de plată a Greciei.

Printre măsurile imediate pe care zona euro le va lua pentru a pune capăt crizei datoriilor se numără instalarea unui reprezentant permanent la Atena, care va “sfătui şi oferi asistenţă în vederea asigurării unei implementări integrale şi la timp a reformelor”. Deşi rămîne de văzut cum va funcţiona acest lucru în practică, soluţia găsită pare intruziunea cea mai profundă în activităţile de zi cu zi ale unui stat membru UE din momentul formării Uniunii cu peste o jumătate de secol în urmă.

Comisia Europeană susţine că, pe viitor, va avea puterea de a “emite un aviz” cu privire la proiectele de buget înainte ca acestea să fie prezentate parlamentelor naţionale. Or, chiar dacă această afirmaţie sună destul de nevinovat – este dificil de văzut cum un guvern ar putea ignora un “aviz” negativ al Comisiei. În consecinţă, înainte ca reprezentanţii aleşi să vadă bugetul anul de venituri şi cheltuieli, Bruxellesul va avea un veto de facto.

În prezent, membrii actuali ai zonei euro nu au de ales decît să accepte o mai mare integrare. Pe de altă parte, pentru ţările care au în vedere aderarea, costurile cresc dramatic.

Puţini dintre cei 10 membri UE care nu au aderat în prezent la euro vor privi acest aspect ca pe un lucru bun. Letonia şi Lituania vor continua, probabil, să încerce să adere la zona euro, deoarece, pe măsură ce se apropie de Frankfurt, aceste ţări se îndepărtează mai mult de Moscova. Pe de altă parte, pentru naţiunile mai mari, cum ar fi Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, intrarea în zona euro va fi, probabil, considerată ca necesitînd o prea mare cedare de suveranitate.