„… şi s-au umplut de bani!”

Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de boli, de microbi, ciuperci, levuri, rîie, eczeme, păduchi, purici, ploşniţe ori de gîndaci de bucătărie de care scapi greu de tot, căci ei rezistă pînă şi mortalei radiaţii nucleare, de necrezut!
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de oboseli, de mahmureli, de epuizare, căci trag la jug sau, mai îngrozitor, urcă în fiecare zi cu bolovanul lui Sisif pe munte şi-n zori o iau de la capăt, teribil blestem de dus întru grea supravieţuire.
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de invidie, de gelozie, de ranchiuni de tot felul, de ură crîncenă, ură fără rost, ură periculoasă, căci este, categoric, spun azi savanţii, o energie negativă extrem de dăunătoare, nespus de puternică şi cu feed-back. Ne mai mirăm că trăim prost şi puţin şi sîntem plini de boli încă din tinereţe? Nu ne mai mirăm.
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de datorii mici şi mari, de datorii foarte mari, de-ţi stau pe cap, pe nervi, pe suflet şi-s atîtea exemple nenorocite cu cei care nu-şi pot plăti ratele şi Banca le ia prompt casa cînd le este lumea mai dragă.
Oamenii se pot umple de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de tot felul de ideologii, una mai fierbinte ca alta, aburitoare sau doar mincinoase, după caz, şi-apoi nu mai scapă ani buni. E drept că unii ştiu să-noate perfect printre ele, le folosesc abil, ba le şi schimbă la fel de abil, cît ai zice „oportunism sadea”, întotdeauna contează doar interesul propriu, după cum se vede de la o poştă sau chiar şi de pe Lună, căci prea sare în ochi.
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de medicamente şi cînd trebuie şi cînd nu trebuie, curg Niagare de antibiotice luate pînă şi pentru o banală viroză, cînd, se ştie că-n acest caz sînt inutile 100%, virusul fiind una şi microbul alta, ce-i aşa greu de înţeles?
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de frustrări mizerabile ce rod tenace pînă la a îmbolnăvi sufletul, căci vezi cum Valoarea e oprimată, obstrucţionată, terfelită sau batjocorită de nonvaloare, ce-atacă frontal, dar mai ales undergroundian prin pile, şpăgi, trafic de influenţă, într-un cuvînt „relaţii” şi „bani”, că-s la modă în lumea noastră.
Oamenii se pot umple într-o viaţă de multe de toate, rele şi bune, mai mult rele. Se umplu de tristeţe, însingurare, decepţie, scîrbă, depresie, alienare, nefericire, căci după cum vede fiecare, nu omul contează, ci banul şi, zău că-i mare păcat!
Şi, totuşi, cu bune nu se umple de-adevăratelea nimeni? Aşa, cu bucurii, fericiri şi succese cu nemiluita? O fi, nu zic, deşi m-ar mira, dar excepţia, întotdeauna, întăreşte regula. Şi-apoi mai sînt, desigur, şi miracole şi minuni.
Minuni bune şi minuni rele, desigur. Căci la unii succesul se suie, urgent, la cap, omul devine ţanţoş, ţîfnos, plin de sine într-atît că dă şi pe-afară, se înrăieşte, se cîinioşeşte, devine egoist feroce, sec, gol, dur, incapabil de omenie şi de omenesc. E fudul, arţăgos, crede că-i buricul lumii, că totul i se cuvine lui, doar lui, e mai rău ca animalul, căci este capabil să ucidă nu pentru foame, ci pentru ambiţie, răzbunare şi plăcere. Unii, mai puţini, e drept, mare minune mare, fac ce fac şi scapă de datorii cît ai zice hocus-pocus-preparatus, îşi rezolvă problemele tot aşa, îi trec pe copiii lor prin cele universităţi tot cu hocus-pocus-preparatus, le aranjează prostiile cît casa, cît blocul, cît Everestul, cît să nu se vadă, mare minune mare!
Atunci dispare Omul şi…
… „şi s-au umplut de bani!” – excepţia exclamaţiei, sper din suflet că nu intră la pachet, căci nu mai fericeşte pe nimeni. Şi n-aduce decît stres, belele şi alte dintr-acestea, pînă la urmă, ce curios!
Stela-Maria IVANEŞ