25 de ani de la descoperirea Aquaporinei 1! “Românul care a făcut aici, la Cluj-Napoca, o descoperire epocală” – prof. dr. Gheorghe Benga

27 – 29 octombrie, sala ‘Studio’, Academia de Muzică “Dima”

Joi, 27 octombrie, au debutat lucrările primului Congres Mondial dedicat descoperirii primei proteine canal pentru apă – numită ulterior Aquaporina 1 – prioritate clujeană în primul rînd, prioritate naţională datorată prof. dr. Gheorghe Benga. Cel care şi-a început cercetările în acest domeniu, la începutul anilor ’70, pentru ca în 1986 să-şi publice primele lucrări în publicaţii de specialitate din Europa şi Statele Unite. Lucrările congresului – organizator principal Fundaţia ‘Gheorghe Benga’; parteneri Academia de Muzică ‘Dima’, USAMV Cluj-Napoca, UMF Tîrgu Mureş, Universitatea de Vest ‘Vasile Goldiş’ Arad – marchează 25 de ani de la promovarea descoperirii, prioritate românească. Păcat doar că acest lucru nu a fost recunoscut şi de Comitetul Nobel al Academiei Regale Suedeze, comitet care a decis în 2003, acordarea Nobelului pentru chimie cercetătorilor americani Peter Agre, respectiv Roderick MacKinnon. Cazul prof. dr. Gheorghe Benga nu este din păcate singular în istoria ştiinţei. Descoperirea insulinei este o altă prioritate românească, iar Paulescu un alt mare neîndreptăţit.

 Se impune un scurt istoric. Povestea în sine are un punct de mare impact în anul 1985, în cadrul Catedrei de biologie celulară a UMF “Iuliu Haţieganu”, cînd prof. dr. Benga şi colaboratorii săi au sintetizat cercetările începute în anul 1970. Benga şi colaboratorii său au descoperit proteina prin metode de marcare. Agre, dacă e să-l amintim, a avut de partea sa avantajul tehnologiei şi al dotărilor, el purificînd proteina mult mai tîrziu, în anul 1992, an în care Agre îşi face cunoscută descoperirea, omiţînd să-l amintească pe prof. dr. Benga !?! Peter Agre nu-şi merită deloc Nobel-ul !!!

Tot istoria reţine următorul aspect, la fel de important. Subsemnatul a fost primul care a semnalat prioritatea descoperirii prof. dr. Gheorghe Benga, în articolul “Prin prof. Gheorghe Benga, România (şi Clujul) a mai pierdut un Premiu Nolbel” (Adevărul de Cluj, 27 octombrie 2003), articol care a fost urmat de altele, de creşterea interesului pentru aflarea şi îndreptarea adevărului, ajungîndu-se astăzi la o opinie comună a oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, potrivit căreia, “omisiunea prof. dr. Benga este regretabilă”. Subscriem în totalitate. De ce sala ‘Studio’ este o altă întrebare legitimă. Deoarece este sala în care prof. dr. Benga şi-a făcut publică descoperirea. Iată cît de firesc se leagă lucrurile, ce dezvoltări au în timp.

Revin la lucrările primului Congres Mondial dedicat aquaporinelor. Am scris de mai multe ori prof. dr. benga şi colaboratorii săi. Este momentul să-i cunoaştem : Octavian Popescu, Victor Pop, Ana Mureşan, Viorica Borza, Mocsay Ildiko, Ross Holmes (Statele Unite), Vasile Morariu, Ileana Benga. Cît priveşte borad-ul ştiinţific al congresului, el cuprinde nume de referinţă ale ştiinţei medicale : Jorge Fischbarg (Buenos Aires, New York), Ross Holmes (Winston Salem, Statele Unite), Vincent Huber (Niigata, Japonia), Norikazu Maeda (Osaka), Tsutomu Nakada (Niigata), Soren Nielsen (Aarhus, Danemarca), Masato Yasui (Tokyo), Andreea Yool (Adelaide, Australia), Philip Kuchel (Singapore, Sydney), Christophe Maurel (Montpellier). Dacă e să amintim board-ul ştiinţific naţional, atunci trebuie amintiţi acad. Vasile Cândea, acad. Mihai Coculescu, prof. dr. Marius Bojiţă, prof. dr. Mircea Grigorescu, prof. dr. Mircea Bârsan, prof. dr. Doru Pamfil, prof. dr. Angela Borda, prof. dr. Mihai Cruce, prof. dr. Mircea Diudea, prof. dr. Cornel Tarba, prof. dr. Oliviu Pascu, prof. dr. Pompiliu Manea, prof. dr. Eugen Gurzău,…Lucrările abordează nu numai istoricul descoperirii în sine, importanţa ei teoretică şi practică (“Descoperirea aquaporinei a avut un rol major deoarece s-a înţeles pentru prima oară, rolul major al acestor proteine în teoxifierea organismului, în tratarea afecţiunilor oculare, ale creierului şi rinichilor, a deschis calea unor studii importante de biochimie, fiziologie şi genetică”, am citat din prof. dr. Gheorghe Benga), ci şi dezvoltările şi aplicaţiile la care s-a ajuns în cei 25 de ani scurşi de la descoperirea aquaporinelor. Abordările sînt din cele mai diverse, de la proteinele canal pentru apă în mitocondrii la impactul metabolic al proteinelor canal pentru apă, schimbul de apă în celulele roşii, boala hemolitică la nou născuţi, rolul aquaporinelor – 4 în bolile creierului, rolul aquaporinelor – 9, sinteza aquaporinelor – 2, permeabilitatea celulelor roşii la persoanele de vîrsta a III-a, evaluarea calităţii apei folosind metode citologice, referindu-mă astfel la şapte sesiuni ştiinţifice distincte. Alesele prezenţe la acest prim Congres Mondial dedicat descoperirii aquaporinelor este recunoaşterea acordată citez din cele declarate de acad. Vasile Cândea, “românului care a făcut aici, la Cluj-Napoca, o descoperire epocală !”, este recunoaşterea cercetărilor efectuate la Cluj-Napoca în timp, este recunoşaterea acordată şcolii medicale clujene.

Demostene ŞOFRON