Magistratul Dana Gârbovan explică pe înţelesul tuturor cum stau lucrurile cu abuzul în serviciu şi statul de drept

    Preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, magistratul Dana Gârbovan vine să lămurească decizia Curţii Constituţionale a României cu privire la abuzul în serviciu. Judecătorul clujean ţine să precizeze la începutul intervenţiei sale postată pe o reţea de socializare că un stat de drept presupune, prin definiţie, respectul faţă de lege, arătând că Legea fundamentală spune că deciziile CCR sunt obligatorii.
Dana Gârbovan arată că din motivarea Curţii Constituţionale reiese că instituţia “a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispoziţiile penale să devină aplicabile.”În decizia CCR se identifică trei puncte distincte ce trebuie avute în vedere de legiuitor în redefinirea acestei infracţiuni: încălcarea unei dispoziţii exprese din lege, necesitatea stabilirii unei vătămări grave produse prin infracţiune şi definirea noţiunii de act, atunci când vorbim de act al puterii judecătoreşti sau legislative”.
Legat de încălcarea legii, judecătorul clujean afirmă că aceasta “trebuie sa fie flagrantă”. Legea îţi interzice sau, deopotrivă, îţi impune să faci ceva; nefiind permis ca înţelesul unei norme să poată fi clarificat prin decizia judecătorului, «deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor»”, precizează judecătorul clujean.
În ceea ce priveşte necesitatea stabilirii intensităţii vătămării produse prin infracţiune pentru a se justifica aplicarea unei sancţiuni penale, preşedintele UNJR susţine că, în urma unei analize ample a noţiunii de “ultima ratio”, Curtea Constituţională a reţinut că „există pârghii extrapenale pentru recuperarea unor eventuale prejudicii cauzate de funcţionarii publici şi a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispoziţiile penale să devină aplicabile”. „Or, pentru ca legea să fie clară, predictibilă şi previzibilă, un astfel de prag nu poate fi decât valoric, revenind legislativului obligaţia de a-l stabili”, argumentează Gârbovan, adăugând că, potrivit CCR, “responsabilitatea de a reglementa (…), în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu”, ţine (…) de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern)”.
Referitor la definirea noţiunii de act, Gârbovan citează din motivarea CCR: “Curtea observă că noţiunea de «act», folosită de legiuitor în cuprinsul reglementării infracţiunii de abuz în serviciu, nu este circumstanţiată la o anumită natură a acestuia. Astfel, Curtea observă că această noţiune poate fi interpretată fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie de act juridic normativ, definit ca izvorul de drept creat de organe ale autorităţii publice, învestite cu competenţe normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), fie ca act al puterii judecătoreşti. Din această perspectivă, Curtea observă că modalitatea de interpretare a noţiunii de «act» poate determina o aplicare a legii care, într-o anumită măsură, interferează cu proceduri judiciare reglementate de legiuitor în mod expres printr-o legislaţie distinctă celei penale, cum ar fi procedura excepţiei de nelegalitate sau procedura căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti”.
Magistratul susţine că  acest paragraf este foarte important, pentru că, spune Dana Gârbovan, deşi nu o spune expres – în condiţiile în care nu a fost sesizată cu aceasta – „Curtea Constituţională lasă se se înţeleagă că extinderea răspunderii penale pentru acte ce aparţin exclusiv altor puteri – cea judecătorească şi cea legislativă – pune şi ea o problemă de constituţionalitate”.
În final, preşedintele UNJR îi invită pe toţi cei interesaţi să citească decizia Curţii Constituţionale, „pentru a trage singuri propriile concluzii”. „Chiar dacă este scrisă într-un limbaj juridic, ea este accesibilă celor interesaţi de problemă”, conchide Dana Gârbovan.
C.P.