Le-a fost ruşine!

Radu VIDA

A trecut. Tiptil. Pe furiş. Şi nu e vorba de orice, ci de o Lege. Iar legile sînt egale între ele. În importanţă, vreau să spun. Şi din acest motiv, toate normele ar trebui bine gîndite şi date spre ştiinţă tuturor.

De ce nu se întîmplă aşa?

Există cîteva motive de care ne vom ocupa în continuare. Şi chiar dacă alegerea este aleatorie, trebuie spus că senatorii şi deputaţii se preocupă mai mult de propria alegere, de viitorul lor şi de propriile (alte!) interese, decît de elaborarea legilor.

Legi negîndite, nediscutate, trecute tacit…

În această ultimă chestiune trebuie spus că Lenea, cucoană mare!, după cum ştim, are o parte consistentă de vină. Numai că lenea nu vine din cer, nu se naşte pe pămînt, ci aparţine – în cazul nostru – aleşilor. Această meteahnă nu este caracteristic doar parlamentarilor români, dar tocmai datorită înclinaţiei noastre spre trîndăveală, ar fi trebuit evitate asemenea… iniţiative.

Legea defăimării însemnelor României, spre exemplu.

A trecut pe şest!

Parcă iniţiatorul, dar şi restul plenului camerelor reunite s-ar fi ferit să aducă vorba de aşa ceva. Putem înţelege aderarea noastră la Uniunea Europeană. Putem înţelege şi diminuarea prerogativelor de independenţă şi suveranitate. Cu toate că, iniţial, a fost vorba că ne aliniem ca să intrăm în clubul unor state egale în drepturi, s-a dovedit că aşa ceva nu există şi nici nu se poate să existe. Părţi din suveranitate şi independenţă au trebuit cedate: cuiva! Iar acea entitate, care o fi ea, va fi întotdeauna mai puternică. Mai plină de sine. Iar, în final, tot mai dictatorială. Şi va lua tot mai multe decizii favorabile sau nu Ţărişoarei.

Dar poate că asta e altă poveste. Legea despre care vorbeam aduce o importantă modificare la Codul Penal şi prevede închisoare de la 1 la 3 ani pentru ofensă adusă însemnelor României. Vi se pare că-i de colo? Lucruri de o asemenea importanţă n-ar fi trebuit dezbătute în Parlament? Pentru ce i-am votat? Şi de ce le-am delegat puterea? Să se spele pe mîini? Şi să ne întrebe, eventual, tot pe noi, dacă e bine sau rău? Prea multe întrebări. Mai bine vă spunem că legea, aşa discretă, cum a trecut, clocind undeva în fundul unui sertar şi publicată, tot atît de discret, în Monitorul Oficial, defineşte atît denigrarea, cît şi ofensa. Dacă aveţi curiozitatea să accesaţi noua lege, veţi constata că definiţiile sînt date cum nu se poate mai prost. Sînt lacunare. Evazive. Şi, în consecinţă, interpretabile.

Păcat!

Această lege a defăimării însemnelor României ar fi meritat mai multă atenţie. Iar trecerea ei „sub acoperire” de către ambele camere ale Legislativului denotă o mare neseriozitate.

Nemo censetur ignorare legem – nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte legea, spuneau latinii. Şi cum se poate face acest lucru? Ascunzînd sub preş o iniţiativă legislativă de cea mai mare importanţă? Dacă nu le-a fost ruşine, înseamnă că senatorii şi deputaţii au considerat că această lege este o gafă. Că, vezi doamne!, nu dă bine înainte de alegeri. Dar e părticică din mîndria naţională. Care, indiferent de cît de… UE am fi şi cît de… NATO ne-am da, nu are voie să scadă în intensitate. Pentru că stema, sigiliul, drapelul şi imnul sînt parte din sufletul acestui neam. Şi n-au voie să se risipească în vînt, doar pentru că unii urăsc aceste însemne.