O repetiţie generală neofascistă?!

 ILIE CĂLIAN

În ultima vreme a luat amploare un fenomen ciudat: protestele “spontane” ale unor persoane care au opinii “contra” – adesea, contra a orice, adică proteste zise “antisistem”. Fenomenul este greu de analizat în lipsa unor date precise şi în condiţiile în care organizatorii aces-tor proteste “spontane” se ascund în reţelele de socializare. Pînă la urmă, nici acest aspect – lipsa de responsabilitate publică pentru o ac-ţiune zisă de interes public – nu ar fi foarte grav, dacă nu s-ar fi dovedit deja că aşa-zisa “spontaneitate” are ca temei spaima de a nu fi făcut, cineva, responsabil de agresivitate şi violenţă publică şi, direct, asupra unor persoane.

Prima fază – şi care continuă – este legată de protestele îm-potriva “Proiectului Roşia Montană”. Guvernul şi Parlamentul au hotărît să extindă dezbaterea publică pînă la nivelul unei comisii parlamentare care să audieze toate părţile care au ceva de spus pe această temă. In-teresant este că tocmai cîteva dintre ONG-urile şi persoanele foarte vocale nu s-au dus la comisie pentru a-şi expune argumentele împotriva acestui proiect. Dar unele au fost acolo. Culmea este că, în faţa comisiei parlamentare, o persoană a dezvăluit, ameninţător, că s-au format celule de tip paramilitar, care au ca scop să-i ucidă pe politicieni şi familiile lor. Nu ştiu dacă respectivul e în toate minţile, dacă e un simplu exaltat sau dacă a făcut această afirmaţie doar cu scopul de a tatona reacţia instituţiilor la “dezvăluirea” sa. Mă aşteptam, ca, deîndată, autorităţile îndrituite să-l fi luat la întrebări pe acest om şi să comunice public dacă este vorba, într-adevăr, de existenta unor astfel de organizaţii. N-au făcut-o – cum nu ne-au spus nimic nici despre fap-tul că organizaţii paramilitare iredentiste maghiare ( ungare îşi fac fe-lurite antrenamente şi “tabere” în zona secuimii.

Numai că, se pare, nu este vorba de simple palavre ale unui in-divid dus cu pluta. Dovada este faptul că ministrul Culturii a fost agresat cu violentă, şi premeditat, la Bucureşti, după ce anterior cîteva persoane s-au “exersat” asupra lui cu roşii – aluzie simbolică la Roşia Montană. Iar ulterior agresiunii de la Bucureşti au urmat ameninţări pe aceleaşi reţele de “socializare”, conform cărora “a treia oară nu va mai scăpa”.

A doua temă “de bătaie”,    pentru aceleaşi “forţe” o reprezintă prospecţiunile pentru gazele de şist. Şi aici şi-a băgat dracul coada printre localnici. Zic “dracul”, chiar dacă printre protestatari la loc de frunte se află reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Pentru că, şi aici, au apărut felurite ONG-uri    autointitulate ecologiste, care au mobilizat “militanţi” din Bucureşti şi alte localităţi şi au trecut la ameninţări cu violenţa – situaţie de care Biserica Ortodoxă Română ar trebui să se distanţeze, fie şi numai pentru faptul că prezenţa unor preoţi în faţa unor ”protestatari” violenţi ne aminteşte de scene similare cu legionari.

Printre multele zise în felurite interviuri din ultima vreme (de care mă voi ocupa în alt editorial), Traian Băsescu, susţinător vechi şi al “Proiectului Roşia Montană”, şi al extragerii gazelor de şist de către Chevron, afirma că duşmanul exploatării gazelor de şist este Gaz-prom (avînd în spate guvernul Federaţiei Ruse) – dar că el nu ştie cine finanţează ONG-urile “ecologiste”. Altfel spus, aruncă pisica în ograda Moscovei, care poate fi acuzată, cu argumente asemănătoare, că ar fi duşmanca şi a exploatării aurului din Apuseni. Desigur, în principiu ar-gumentul său ar fi valabil: Rusia este un mare competitor mondial – şi pe piaţa aurului, şi pe aceea a gazelor. Numai că apare o altă problemă, mai greu de înţeles pentru românii care au trăit pe vremea comunismului, cînd era uşor să arunci totul pe seama unui stat, atoate stăpîn. Or, în aceste două chestiuni (aurul şi gazele) s-ar putea să avem de a face nu doar cu concurenta Rusiei, ci şi cu concurenţa dintre diferitele mega-trusturi internaţionale occidentale. Aş zice că mai degrabă de asta e vorba. Nu de alta, dar primul exemplu ni l-a oferit opoziţia acerbă a celebrului Soros împotriva “Proiectului Roşia Montană”, în momentul în care ar fi pierdut ceva bani din afacere – dar acum, ne asigură Băsescu, Soros nu mai este “împotrivă”. O fi altcineva?!

Însă, dincolo de aceste două dispute, există o problemă mult mai gravă: toate aceste proteste depăşesc nivelul “punctual”, devenind proteste antisistem, un fel de anarho-civism, care ar putea servi la răsturnarea sistemului democratic din România. Un prim promotor al acestuia este chiar Traian Băsescu. An de an a picurat în urechile unora slabi de înger şi de minte ideea de a se împotrivi “politicienilor”, ca şi cum el nu ar fi politician, ci un fel de arhanghel; de a se împotrivi Parlamentului – pentru că acolo se “discută” prea mult, în timp ce el, cu sabia sa de arhanghel (sau de Alexandru Macedon) ar tranşa totul într-o clipă. Tot el este cel care nu doar că a tolerat, ci chiar a încurajat, toate manifestările ostile ale organizaţiilor şovine, iredentiste şi fasciste maghiare ( ungare.

Acum, în fata acestor manifestări violente în stradă, a ameninţărilor cu moartea la adresa unor politicieni, ne putem pune o întreba-re (care mie-mi dă fiori): nu cumva ne aflăm doar în faţa unei “repeti-ţii generale” a unei acţiuni care ar urma să dărîme statul de drept şi să instaureze în forţă o dictatură neofascistă? Poate exagerez. Însă, de-lăsării e preferabilă paza bună.