Sănătate!

RADU VIDA

Gheorghe. Eugen. Şi Nicolăescu. Născut în satul Grădiştea, judeţul  Giurgiu. Domn. Şi deputat. Ministru. Şi stîlp, vas’zică, dacă ne-am lua după nenea Iancu. Dar nu neluăm. Pentru că trăim alte vremi şi, zău, ar trebui ca în treburile ţării să se afle cei care au… treabă acolo.  Domnul Gheorghe Eugen şi Nicolăescu nu are treabă. Da-i acolo, sus, şi se uită în jos cu tot dispreţul unuia carea fost cîndva acolo. Dar a uitat. Sau se face că.

Ca oricărui om ajuns, îi place să se audă. Şi vorbeşte… dăunăzi s-a legat de cardurile de sănătate. Şi a emanat: cică va plăti (gramaticeşte sună ca şi cum ar avea o pungă mare la brăcinar şi, din milă, ar plăti, cum ar veni din buzunarul propriu). Dar, contabilul din el, doctor în audit, vorbeşte ca un autist. Făcea şi un scenariu dom’ ministru. Cică o apendicită, în Italia, se tratează cu 1.400 de euro. În Ţărişoară – cu 1.400 de lei eşti ca nou. „Diferenţa o plătiţi voi!” – spunea cît se poate de politicos conf. univ. şi tot felul de alte titluri de expert în banul public. Sigur că în satul natal nu se cunoaşte formula de politeţe. Dar asta nu-i pentru un ministru ajuns la felia de tort a sănătăţii cetăţeanului. Pentru el noi sîntem…tu. Bă, cum ar veni. Întîmplarea cu pricina m-a făcut să mă duc la privat. Şi, în 2 secunde, să aflu, de ce au dreptate cei care susţin că „Staul e un prost administrator”. Vă şi spun de ce, înainte de a dezvolta subiectul cu privatu’. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, la Stat se înghesuie numai nulităţi. Care nu manageriază sectorul care i-a fost încredinţat. Ci se străduie, din răsputeri,să fie pe placul partidului, să lase loc de… bună ziua, banilor pe care-i are la teşcherea. Să poată ciupi, cu simţ de răspundere, leatul.

Aşadar: În 2 secunde, zic, la o firmă privată de asigurări am aflat că pentru treaba pe care o am prin cele străinătăţuri, firma îmi încasează 50 de lei şi mă asigură de eventualele neplăceri din timpul călătorie, în valoare de 50.000 euro. Buni.

Şi plătibili imediat ce – Doamne fereşte! – se iveşte urgenţa cu pricina. Iar formularul şi chitanţa pentru… formalităţi s-au încheiat în nici zece minute. La domnu’ Stat (nu pe degeaba, dar aşa pare), trebuie: adeverinţă cum că…, cerere pentru ca să…, copie după CI, număr de ordine, coadă cît Casa de asigurări, zîmbet tîmp de funcţionar ofuscat şi cu ulcer în sol bemol major, aşteptat 7-10 zile pînă vine cardul. Plata steagului,mucărelul, fumăritul şi zeciuiala. Ca, pe urmă, să nu beneficiezi de mai nimic pe alte meleaguri. Adică în Europa, care, cică, e patria noastră a tuturor, pînă la urmă. Nu vă spun că toate astea se pot reduce de la absurdul birocratic creat, la un simplu click. Calculatorul zilelor noastre ar trebui să spună într-o clipită supuşilor  ministrului sănătăţii ce şi cum cu plata asigurărilor sociale şi alte cele,trebuincioase,desigur,pentru umflarea vieţii noastre birocratice.

În loc de diaree verbală, l-ar fi putut trece pe dom’ ministru Gheorghe, Eugen şi Nicolăescu o idee. Simplă. Cum că şi Statul (Ministerul Sănătăţii, în speţă) ar putea să încaseze mărunta sumă, să asigure cetăţeanul la valoarea adevărată a intervenţiilor medicale din cealaltă parte a Evropei şi, astfel, toată lumea ar fi fost mulţumită. Minus membrii partidului care este şi care l-a trimis acolo pe contabil nu să facă bine populaţiei, ci loc. Aleşilor!

În aceste condiţii, şi datorită faptului, le dorim ceea ce le doriţi.
Sănătate! Şi virtute!