“Efigie”

Îl ştim pe Teodor Botiş şi îi admirăm factura, arta inconfundabilă, după cum îi aşteptăm noile capturi de visuri şi esenţializări cu acelaşi interes. O explicaţie pentru frecventele expoziţii, cu atîţia frecventatori. Nu fotografic, nu anecdotic. Pictura lui, ca o pasăre care se postează în pomul lumii şi cîntă. În acelaşi timp însumare şi proiecţie. La el concură deopotrivă doi factori: ideea (deliberările) şi afectivul, un lanţ de stări emotive.

Cu aceste două înarmări porneşte în ceea ce poetul Federico Garcia Lorca numea “vînătoarea de noapte” a poetului.

Compoziţiile, trofeele pe care ni le pune în faţă, sînt rezultatul întrepătrunderilor dintre aceste două empireuri. Ca un fruct de dragoste. Ce concură e o fragmentaritate, o disparitate – de impulsuri şi de impresii, percepţie şi rostire. Care dau întregul. Cu dinamica lor de instantaneu şi liber. Clipa şi memoria.

Iar tablourile, panourile, romburile, dreptunghiurile: legări caleidoscopice care sînt ipoteze de real. Exultări. Lecţia accentului acut, de pigment, şi a unei pierderi în mojaruri în care culorile nu mai ştiu de desen. Materia se face muzică. Parte a lui la un altceva.

Cifruri, stilizări, modelări – imaginile i le poţi numi: Anotimpuri, Chermeze, Proverbe, Grădini, Pecetare, Embleme, un murmur de roi, Armonii. Oricît pe nişte pante de vîrstă, temerarul, în felul acesta, ţinîndu-ne în aceeaşi receptivitate, dispoziţie de dialog, gravitate, ca un mereu tînăr în albia valorizărilor expresiei – un modern în postmodern.

Dar, despre visuri. Visuri ale noastre, ale tuturor, ca oameni – de mai bine, mai înalt, de bucurie, regăsiri prin interzis, cum sînt ele. Şi care o clipă anulează epoci sau înfrîngeri; şi pe care le pierdem în proza vieţii practice, dimineaţa. Dar el are ştiinţa de a nu le lăsa să se şteargă, să se destrame. Le captează în atîtea combinaţii cîştigătoare, jocurile de motive plastice, care au şi ceva dintr-un autobiografic precis. Locul de pornire în viaţă, citadinitatea. Le obligă să primească un sens…

Armonii, care devin ataşante, atrag, strălucesc, vorbesc. Bucurii. Să le pui ca leacuri pe răni de suflet. Sau care, învingînd timp cu timp, îl situează iar şi iar la o cotă de creativitate, cu care ne-a obişnuit.

Teodor Botiş, un nume distinct în peisajul plastic clujean şi naţional.

Aurel Rău

2013

***

Din multitudinea de comentarii ce au însoţit parcursul prin timp al OMULUI şi al CREAŢIEI reţinem astăzi cîteva:

Dacă priveşti arta lui Botiş cu ochii sufletului, atunci vei descifra în ea apele mitice ale substraturilor noastre tracice. (Nichita Stănescu)

… Lumea de culoare a lui Teodor Botiş ne cucereşte definitiv, pictorul înscriindu-şi remarcabil contribuţia între strălucitele valori ale picturii noastre de azi. (Al. Căprariu)

… Marele merit al pictorului Teodor Botiş este acela de a vehicula idei şi trăiri de o profundă substanţă emotivă prin intermediul unor modalităţi strict plastice. Exerciţiul prelung şi constant în intimitatea propriului atelier a imprimat exprimării claritate, alături de o notabilă preţiozitate a registrului cromatic. Dispunem de solide argumente pentru a considera pictura lui Teodor Botiş drept o componentă majoră şi viabilă în contextul artei contemporane româneşti. (Negoiţă Lăptoiu)

… Picturile lui Botiş, deşi situate constant şi definitoriu la liziera inefabilă cu abstracţia picturală, imaginile, saturate de efluvii emoţionale, de reverie poetică şi de meditaţie spirituală, conduc cu discreţie spre o lectură globală vizînd desluşirea unor motive şi teme deplin coerente, ce îşi răspund, se întrepătrund, se completează – sînt solidare în subtila lor consistenţă simbolică. În ecuaţia acestei lecturi, privitorului îi este rezervată, pe lîngă plăcerea contemplării, emoţia de a fi părtaş la aşteptarea înfiorată a dezvăluirii tainei luminoase a unui tulburător miracol. (Livia Drăgoi)

… Înscrisă în aceste coordonate, pictura lui Teodor Botiş îşi certifică apartenenţa nu numai la o sensibilitate cromatică şi compoziţională modernă, dar şi la o structură spirituală românească, a cărei supleţe permite şi provine din asimilarea armonioasă a performanţelor tradiţiei şi exigenţelor conceptelor dialectice contemporane. (Ilie Călian)

… Coborînd lumina din inimă în miezul tabloului… Dincolo de mărturiile unei biografii, arta lui Teodor Botiş e confesiunea incitantă a unei conştiinţe, a unui mozaic de secvenţe de o remarcabilă vivacitate vizuală. Portretul artistului la maturitate înseamnă, pentru toţi cei care îl preţuim, toate acele bucurii şi nerostite dureri, reluate mereu şi mereu în culoare, în acele „voci” arhetipale cu care Teodor Botiş s-a înscris, de decenii, între marile voci ale cromatismului românesc; şi mai înseamnă zborul porumbeilor din podul de demult, amintirile cu prieteni – mari, celebri, intraţi în istorii – încercările vieţii şi drumurile, şi căutările, şi experimentul pînă la atingerea stării de graţie. Pictorul îmblînzeşte zeii de lut, coborînd lumina din inimă în miezul tabloului, metamorfozînd în rugă şi cîntec de bucurie sau de durere miresme de toamnă… (Michaela Bocu)

***

Aşa după cum am anunţat, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca va avea loc joi, 5 septembrie 2013, ora 18, vernisajul expoziţiei de pictură a artistului clujean Teodor Botiş. Evenimentul face parte din programul „Artişti de marcă ai Clujului”, prin care Muzeul de Artă îşi propune să pună în evidenţă creaţia unor artişti contemporani clujeni care au exercitat o influenţă decisivă în conturarea profilului cultural actual al Clujului, cu ample ecouri în viaţa artistică din România. Expoziţia marchează, totodată, şi un moment aniversar, reputatul pictor împlinind anul acesta vîrsta de 75 de ani.

Aducînd în atenţie o selecţie ce reflectă preocupările artistice ale ultimilor cinci ani, actuala expoziţie personală a pictorului Teodor Botiş propune o incitantă incursiune într-un univers devenit, deja, emblematic prin pregnanta individualitate şi polisemia mesajului său. Vor participa cu alocuţiuni în cadrul vernisajului: Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române; Acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”; PS Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului; Mihnea Remus Iuoraş, subprefectul judeţului Cluj; poetul şi publicistul Aurel Rău; Prof. univ. dr. Negoiţă Lăptoiu. Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 5 – 29 septembrie 2013, de miercuri pînă duminică, între orele 10-17.