Siria: Un război ce devine tot mai mult o confruntare internaţională

ABC

O parte din dificultatea pentru a înţelege ceea ce se întîmplă în Siria derivă din faptul că nu este vorba de un singur război, ci de mai multe. La prima vedere este un conflict între şiiţi şi sunniţi: atît preşedintele Bashar Al-Assad cît şi anturajul lui sînt alawiţi (o ramură a şiiţilor) şi mizează pe sprijinul miliţiei libaneze şiite Hezbollah. De partea cealaltă, se află opoziţia copleşitoare sunnită, sprjinită de ţările acestei ramuri a islamului, precum Arabia Saudită, Qatarul şi Turcia.

Trei sferturi din cetăţenii sirieni sînt sunniţi care au fost înlăturaţi de la putere de minoritatea alawită, ceea ce explică amploarea revoltei împotriva regimului. Totuşi, comportamentul virulent sectar al insurgenţilor nu numai că a încurajat şi alte minorităţi, druzii şi creştinii, ci i-a radicalizat şi pe alawiţi şi şiiţi. Hezbollah luptă deja deschis alături de trupele guvernamentale şi există evidenţe a prezenţei de voluntari şiiţi din ţări precum Afganistan.

Dar războiul sirian are şi o importantă dimensiune internaţională. Damascul mizează pe susţinerea Rusiei, principalul furnizor de arme al regimului sirian. China nu este implicată direct, dar nu vede cu ochi buni amestecul puterilor occidentale în conflict şi a sprijinit Moscova, votînd împotriva tuturor iniţiativelor de condamnare a regimului sirian în Consiliul de Securitate al ONU. Insurgenţa pare fragmentată şi puţin dornică să se coordoneze pentru a lansa mari ofensive, chiar şi în cazul primirii de armament greu. Batalioanele din nord sînt susţinute de Turcia şi Qatar, în pofida creşterii radicalizării în rîndurile lor, cu tot mai multe episoade de jafuri şi de încălcare a drepturilor omului.

În schimb, SUA, Franţa, Iordania şi Arabia Saudită par să fi optat pentru strategia “frontului de sud” format din combatanţi profesionişti antrenaţi pe teritoriul iordanian şi infiltraţi puţin cîte puţin în speranţa lansării unei campanii de amploare la Damasc. Toţi observatorii sînt în schimb preocupaţi de prezenţa jihadiştilor din întreaga lume pe teritoriul sirian. Între diferitele grupuri se numără Emiratul Islamic al Irakului, înfiinţat din fosta Al-Qaida din Irak şi Frontul Al Nusra.

Kurzii, în schimb, au o strategie independentă. Populaţia kurdă din Siria numără circa 4 milioane de persoane şi este minoritatea cea mai maltratată de regim. Nici opoziţia nu s-a arătat prea dispusă să abordeze problema kurdă, prin urmare au decis să-şi formeze propria autonomie “de facto” în nordul ţării. Miliţiile kurde au preferat să evite pe cît posibil înfruntările cu trupele guvernamentale, dar acum luptă înverşunat împotriva jihadiştilor Frontului Al-Nosra, foarte activ în zonele kurde.