„Rapsodia Someşană” a urcat la… Montefalcone

    Provocatoarele urcuşuri au verticalitatea lor… alpină, dar şi cultural–artistică, componentă valorică uşor de sesizat dacă te prinzi în vîltoarea jocului şi ţinutei artistice ce legitimează cel mai longeviv şi titrat ansamblu folcloric al Clujului: „Rapsodia Someşană”, o formaţie al cărei act de naştere se apropie de 70 de ani. Crescută în curtea RATUC-ului, Rapsodia… a exersat mii de ore pentru a menţine, nealterate, splendida coregrafie şi autenticitate a jocurilor: De arăduit, Crihalma, Fecioresc, Joc de la Pălatca, Feciorescul Haidău, dar şi un impresionant număr de jocuri din alte zone ale Transilvaniei, Moldovei, Olteniei, Oaşului, Munteniei şi Dobrogeei. Uitîndu-ne puţin, metaforic vorbind, în vitrina ansamblului, observăm o substanţială colecţie de diplome şi alte trofee artistice obţinute în urma spectacolelor susţinute la sala Palatului, în cadrul Festivalului Naţional ,,Cîntarea României”, lîngă care au fost aduse numeroase distincţii din URSS, Finlanda, Italia, Franţa, Bulgaria, Elveţia, ca să dăm doar cîteva destinaţii continentale, şi chiar SUA, ţări în care „Rapsodia Someşană” a fost mesagera folclorului românesc, unde miracolul contrastelor i-a impresionat, dar nu şi-au cerut vize de…flotant, deşi în ţară benzina, motorina, pîinea şi carnea se dădeau pe cartelă, iar internetul, telefonul mobil şi sutele de programe tv erau de domeniul visului.

Desigur, timpul nu iartă, generaţiile se schimbă, oamenii dispar, dar ce-i frumos nu piere, rămîne în căruţa de zestre a viitorului. Şi ce zestre poate fi mai frumoasă decît jocul şi cîntecul românesc, broderiile ce şerpuiesc pe costumaţia scenică a acestui ansamblu artistic, care duce tezaurul folcloric românesc în marile festivaluri folclorice europene, de la care revine cu oboseala… bisurilor şi cu noi invitaţii provocatoare, dar greu de onorat. Greutatea e de ordin financiar, pentru că nimeni nu asigură bugetarea acestui ansamblu care a rămas cu un singur costum naţional ce reprezintă doar Clujul, obligînd dansatorii să renunţe la repertoriul naţional cu care urcau pe scenele lumii. Primăria nu dă nimic, sponsorii au dispărut, doar Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, prin crezul şi competenţa profesională a directorului Tiberiu Groza, care asigură şi managementul acestui ansamblu, mai sprijină deplasările acestor artişti care fac mari sacrificii pentru a menţine în viaţă acest adevărat brand al vieţii cultural-artistice clujene.

Există o genă în fiinţa acestui colectiv artistic care nu cedează, ci naşte prospeţime, ambiţii şi dorinţa perfecţiunii la vîrsta deplinei maturităţi, dacă luăm în calcul şi faptul că media de vîrstă a acestei familii artistice trece de 50 de ani. Ba mai mult, această mare familie a generat… familii. Una dintre ele a sărbătorit zilele trecute 35 de ani de cînd au coborît de pe scenă şi s-au prezentat în faţa ofiţerului de stare civilă. Este vorba de Mitică şi Maria Ploscar: tinerii dansatori de atunci s-au cununat apoi şi cu scena pe care vor să-şi sărbătorească şi 60 de ani de viaţă, trăită, cum spune Mitică, şi în… concubinaj cu „Rapsodia Someşană”. Cîţiva dansatori şi-au asumat responsabilitatea de instructori ce modelează paşii unor tineri ce vor duce mai departe valorile noastre etno-folclorice, ce exced globalizarea.

August, 2013, noi pagini adăugate în albumul „Rapsodiei Someşene”, scrise, de această dată, din nou, în Italia. În dimineaţa zilei de şapte august au urcat în autocar şase perechi de dansatori: Maria şi Mitică Ploscar, Adriana şi Valer Anca, a doua din cele trei familii ale rapsodiei, Corina Cristuţiu şi Daniel Rusu, Voichiţa Naghi şi Victor Pop, Felicia Rusu şi Mircea Tămaş, coregrafa grupului, Elena Ghirca şi Vasile Luşor, Mia Felseghi şi Mărioara Mureşan, instrumentiştii: Marinel Paşcalău, Gheorghe Jucan şi Daniel Lola, ultimul contribuind cu o modestă sumă la sponsorizarea acestei deplasări. După 24 de ore de mers, pe o distanţă de aproape 1800 km, din care peste 500 pe coasta Mării Adriatice, am ajuns la Montefalcone, un orăşel pe care-l confunzi de la distanţă cu culorile cerului, cocoţat pe stînci ce trec de cota celor 800 de metri, cu străzi înguste şi oameni liniştiţi, dar bine împrejmuit de eoliene generatoare de energie verde, cu măslini, vie, smochini, cereale şi chiar legume cultivate pe mici parcele pline de pietriş. Tractoare cu şenile şi anvelope bine dimensionate duc greul pe aceste spaţii frămîntate, ale căror drumuri seamănă izbitor de mult cu Transfăgărăşanul nostru.

Cu puţină engleză şi franceză… pietonală, cu italiana noastră aproximativă, ajungem la punctul întîlnirii, unde salutul de bun sosit la Festivalul Internazionale del Folklore îl primim din partea domnului prof. Angelo Maria, preşedinte al Federazione Associazione Folcloriche Italiane şi director al Ansamblului Folcloric ,,Toma Toma”, care aduce pe scenă, de 34 de ani, copii, tineri şi bătrîni din Montefalcone. Angelo Mario este autor al mai multor volume de pedagogie, sociologie, studii folclorice, care, între altele, ne-a spus că primul ţăruş bătut pe aceste înălţimi a fost bătut cu vreo 200 de ani î.Chr., că în acest oraş a văzut lumina zilei Sfîntul San Giso, iar primii băştinaşi s-au cocoţat pe coama muntelui din motive strategice de apărare şi din cauza nivelului ridicat al apelor Adriaticei, care nu se retrăsese în actuala sa albie, ce măsoară 770 km în lungime şi are o adîncime medie de 237 m. Seara, la prima cină oferită într-un local de patru stele, am gustat aperitivul alcătuit din paste (care nu au lipsit din nici un local unde s-au servit prînzul şi cina) şi ne-am delectat cu vinul roşu, oferit cu generozitate de insularii înălţimilor.

În dimineaţa următoare, cînd a început Festivalul Folcloric Internaţional, delegaţia română a fost primită de primarul oraşului, dl Tangelo Gigino, care a subliniat faptul că în anii trecuţi a primit în salonul de protocol al primăriei formaţii artistice puternice din SUA, Franţa, Rusia, Elveţia, azi venind rîndul României, reprezentată la această importantă manifestare folclorică de „Rapsodia Someşană” şi „Hora Caraşului” din Oraviţa. În alocuţiunile lor, oficialii au insistat pe necesitatea schimburilor cultural-artistice între naţiuni, definind folclorul ca un liant şi promotor al cunoaşterii şi apropierii între popoare şi continente. Tangelo Gigino a oferit ambasadoarelor folclorului românesc mape cu efigiile oraşului, dar şi un program şi spectacole reuşite în regiunea Molise a Italiei, exprimîndu-şi dorinţa de a veni la Cluj-Napoca cît de curînd posibil.

A XVI-a ediţie a festivalului de la Montefalcone a debutat cu parada portului popular, pentru care au primit aplauze ansamblurile ,,Toma Toma” din Italia, ,,Rapsodia Someşan㔺i ,,Hora Caraşului” din România, ,,Pam Kanel” din Martinica şi ,,Abrasevic valivo” din Serbia. Spectacolul a început la ora 21. 30, însă formaţiile noastre au fost nevoite să joace pe caldarîm, dat fiind faptul că o ploaie suficient de sănătoasă a inundat scena neacoperită.

Sîmbătă, artiştii români au vizitat monumentele memoriale ,,Trigno Sinello”, mănăstirea S. Maria Delle Grazie, unde s-a luat masa şi s-a incins un interesant spectacol susţinut de instrumentiştii noştri şi trupa de dansatori din Martinica, încît şi măicuţele aplaudau şi se fotografiau cu românii şi… dansatorii francezi. Seara, cărăşenii şi clujenii s-au deplasat la San Giuliano, un oraş mult mai pitoresc şi viguros, pe a cărui scenă, montată la borna 0 a centrului civic, au urcat artişti din Italia, Belarus, Serbia, Martinica, Columbia, Mexic şi România. Splendoarea portului, muzicii şi jocului popular a prelungit maratonul folcloric pînă la ora patru a dimineţii, dansatorii noştri trăgînd cortina în aplauzele neobositei asistenţe, care a rămas în marea piaţă timp de 10 ore pentru a urmări dansurile din America Latină, Caraibe şi diversitatea folclorului european.

Duminică, scena s-a mutat pe nisipurile fine ale Adriaticei, pe plaja de la San Salvo, unde toată lumea s-a zbenguit în valuri. Şi, cum deviza a fost: nici o zi fără muzică şi joc, seara, formaţiile noastre au urcat din nou pe scenă, la Montefalcone, pentru a le arăta localnicilor cum se joacă fără ploaie. Luni, autocarul nostru a părăsit regiunea Molise, trecînd rîul Trigno, cu destinaţia Carpinone. Şi aici organizarea a fost excelentă, festivalul a debutat cu o paradă a portului popular prezentată de formaţiile participante din România, Belarus, Columbia, Martinica, Serbia, Siberia şi Italia, eveniment consumat în Piaţa Marcato, unde au fost arborate drapele naţionale, imnul României fiind primul care a ridicat marea asistenţă în picioare. De altfel, Crihalma, Jocul Fecioresc, De Arăduit, Suita de pe Valea Oraviţei, Suita de brîuri şi Suita din pusta Banatului au fost primele dansuri din ediţia anului la festivalul organizat în oraşul Carpinone, unde cunoscuta şi eleganta prezentatoare de festivaluri italiene, Barbara Nicoli, a prezentat publicului tot ce au mai frumos şi valoros în palmaresul lor artistic ansamblurile „Rapsodia Someşană” şi „Hora Caraşului”, bănăţenii avîndu-l la timonă pe prof. Sorin Chişărău, director al Casei de Cultură din Oraviţa.

Revenind la formaţia clujeană participantă la acest important itinerar folcloric, încheiem cu aceleaşi concluzii desprinse din turneul efectuat anul trecut în Polonia: „Rapsodia Someşană” a devenit o adevărată şcoală a muzicii şi dansului popular transilvan şi românesc. Aceşti artişti au o nobleţe sufletească deosebită, ei te deconectează de tumultul cotidian şi te urcă mereu pe o altă scenă a vieţii, plină de generozitate şi voie bună, în care cîntecul şi jocul popular fortifică şi înnobilează.

Pagină realizată de Dumitru VATAU