Desfacerea nodurilor

RADU VIDA

Nodul sau necazul trebuie că a urmat omul de cînd vieţuieşte pe pămînt. Şi lumina cea luminoasă a zilei, şi răsucirea nopţii pe sub luceferi a fost marcată de tot felul de lucruri neplăcute. Pe care, cu sîrg, a trebuit să le înfruntăm. Şi, neîndoielnic că, odată cu rugăciunea către Maica Domnului, lucrurile capătă un alt sens, mîngîierea e mai eficace, iar apropierea de dumnezeire mai liniştitoare.

15 August. Dimineaţa se împodobeşte cu culori strălucitoare. Semn că Maica Domnului veghează. Astăzi, în toate bisericile creştine, pe buzele tuturor e numele acelei „picături de mare” (etimologia cuvîntului Maria, după Sf. Ieronim), care a născut din sfinţenie şi virginitate pe Isus Christos. Şi, indiferent cum i-am spune – Our Lady, Notre Dame, Nuestra Senora, Madona – se cheamă că înălţăm cuvînt de slavă şi rugăciune. Pentru linişte, bucurie, sănătate… Aşa s-a ajuns ca, în Franţa, 70 la sută dintre catedrale să poarte numele Sfintei Maria.

Îmi vine greu să înţeleg de ce unii semeni, creştini, cu siguranţă, uită de bucuriile simple şi nici măcar de această zi sfîntă nu reuşesc să-şi umple sufletul de prinosul divin. Prin cele părţi ale Nazaretului încrîncenarea pregăteşte noi şi noi tentative de uciganie, Marea Britanie s-a ridicat împotriva Spaniei şi nu mai ştie care să stăpînească mai abitir Gibraltarul; americanii s-au supărat pe ruşi pe caz de viză pentru trădarea unui logofăt de taină; ruşii s-au stropşit la moldoveni care, de cînd îi lumea, vor să se alăture fraţilor de peste Prut; la est de Irlanda au izbucnit violenţe ce înstăpînesc orizontul; iar ungurii au venit în ţara românilor doar pentru a infesta locul şi a semăna dihonie. N-am a înşira toate cîte se întîmplă în lumea asta. Disconfort. Nenorociri. Conflicte. Moarte. Dar e ciudat că nici într-o aşa zi, cînd amiaza sună blînd şi anotimpul cuptor îşi stinge flăcările să nu se întîmple acea minune pe care o aşteptăm de mii de ani: Liniştea. Cea trupească şi sufletească, deopotrivă. Aici, pe pămînt. Mai mult decît pax romana  şi împlinirea în pax aeterna. În mod firesc, seara ar trebui să însemne relaxare, bună înţelegere şi smerenie. Iar noaptea, sfetnic bun, după cum se ştie, să facă din ziua următoare un surîs de lumini colorate. Dar, în Egipt se fac arestări politice, iar armata are tot mai puţini susţinători în ordonarea lucrurilor scăpate de sub control; China a răspuns prin forţa navelor de război la disputa din mica insulă cu mari rezerve de petrol revendicată de japonezi; Irakul sîngerează; Siria îşi omoară fiii. Nu mai există un punct terminus al unei călătorii obositoare şi, nu de puţine ori, sîngeroase. Şi, cu toate acestea, sperăm ca la orizont să se contureze serenitatea. Ne rugăm pentru asta. Şi, cu toate păcatele, credem că stă în puterea Maicii Domnului să devenim mai buni. Acum, mîine, peste ani…

Din acest motiv simplu, un poem despre ce a fost îşi caută cărare printre semeni. Atunci, după Răstignirea şi Învierea Mîntuitorului nostru Isus Christos, cele trei Mării, Marta, Elisabeta ş.a. şi-au găsit liniştea pe pămînt străin: La Saint-Maries-de-la Mer, ecoul…

„Luntre improvizată,/ coaja de nucă răzbunată,/ lăsată în voia valurilor/ furtună în cer şi-n suflete./ Pămînt!/ Chiar cu idoli,/ chiar dacă la Porţile Iadului:/  mai la dreapta, cum vii din Egipt,/ plaja ca o autotipie marină,/ devenită altar strîmt, de oolit,/ nisip îngîndurat – loc de rugă./  Sfinte, cele trei Mării – juxtă/ pentru deplină înţelegere,/  între naţiile cîte încap într-o Occitanie doar primitoare: „Beata Marta jacet hic”/ Din umbral, aud viers încîntător,/ semn că Maria merge mai departe”.
Şi alungă necazul, nodul… Bucuraţi-vă!