90 de ani de la naşterea scriitorului Dumitru Radu Popescu

 

Grădina Academiei Române Filiala Cluj-Napoca a găzduit marți, 19 august 2025, evenimentul omagial dedicat marelui scriitor acad. Dumitru Radu Popescu la 90 de ani de la naștere.

Manifestarea s-a desfășurat în prezența membrilor familiei Popescu, care emoționați au ascultat alocuțiunile invitaților Mircea Borcilă, Victor Cubleșan, Valentin Orga, Radu Constantinescu și Adrian Popescu. Evenimentul a cuprins și o scurtă intervenție a fiicei scriitorului, a fost moderat de Vasile G. Dâncu, directorul Editura Școala Ardeleană și s-a încheiat cu un recital poetic susținut de actorul Dorel Vișan.

În cadrul evenimentului a fost lansat volumul „𝑆𝑐𝑟𝑖𝑒𝑟𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠𝑒. 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝐼. 𝑁𝑢𝑣𝑒𝑙𝑒”, semnat de Dumitru Radu Popescu (ediție îngrijită de Constantin Cubleșan și Radu Constantinescu), apărut la Editura Școala Ardeleană în colecția 𝑀𝑎𝑟𝑖 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑎𝑖 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑖𝑙𝑣𝑎𝑛𝑖𝑒𝑖.

Organizatori: Academia Română Filiala Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană.

Romancier, eseist, arhitect de reviste literare, dramaturg, poet şi scenarist

Una dintre figurile reprezentative ale generaţiei ’60 din literatura română, academicianul Dumitru Radu Popescu, romancier, eseist, arhitect de reviste literare, dramaturg, poet şi scenarist, s-a născut la 19 august 1935, în localitatea bihoreană Păuşa, într-o familie de învăţători, potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006) şi „Dicţionarului scriitorilor români” (Editura Albatros, 2001).

După ce a absolvit şcoala primară în comuna Dânceu, judeţul Mehedinţi, a urmat cursurile Şcolii Normale „Iosif Vulcan” (1946-1949), apoi cursurile Liceului „Emanoil Gojdu” din Oradea (1949-1953), conform paginii de facebook a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca.

Între 1953 şi 1956 a studiat la Facultatea de Medicină Generală din Cluj, pe care a abandonat-o după trei ani, pentru a se înscrie, tot la Cluj, la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, luându-şi licenţa în 1961.

Autor deosebit de productiv, D.R. Popescu este una dintre figurile emblematice ale culturii române, având o operă vastă, ce cuprinde proză, teatru, poezie, eseuri şi scenarii de film.

A debutat în 1953 cu versuri şi proză în ziarul „Crişana” din Oradea, iar în 1954 a avut loc debutul său în proză în revista „Steaua”.

La 1 martie 1956, Dumitru Radu Popescu a fost angajat de A.E. Baconsky la revista „Steaua”. În perioada 1970-1982 a fost redactor-şef al revistei „Tribuna”; între 1969 şi 1981, a fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca. În 1982 a fost numit redactor-şef la „Contemporanul”. Între 1981 şi 1989 a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Membru corespondent, din 24 octombrie 1997, şi membru titular, din 24 martie 2006, al Academiei Române, devine director general al Editurii Academiei Române (din 2006 până la sfârşitul vieţii) şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.

A publicat volume de proză: „Fuga” (1958); „Zilele săptămânii” (1959); „Umbrela de soare” (1962); „Fata de la miazăzi” (1964); „Vara oltenilor” (1964); „Somnul pământului” (1965); „Duios Anastasia trecea” (1967); „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969).

A semnat romanele: „F” (1969); „Cei doi din dreptul Ţebei sau Cu faţa la pădure” (1973); „Vânătoarea regală” (1973); „O bere pentru calul meu” (1974); „Ploile de dincolo de vreme” (1976); „Împăratul norilor” (1976); „Iepurele şchiop” (1981); „Podul de gheaţă” (1982); „Oraşul îngerilor” (1985); „Dumnezeu în bucătărie” (1994); „Truman Capote şi Nicolae Ţic” (1995); „Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol” (1998); „Săptămâna de miere” (1999); „Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Buti” (2000); „Falca lui Cain” (2001); „Întoarcerea tatălui risipitor” (2009).

A publicat volumul de versuri „Câinele de fosfor” (1982), dar mai ales piese de teatru: „Vara imposibilei iubiri”; „Visul”; „Pădurea cu pupeze”. A publicat volumele de teatru: „Aceşti îngeri trişti” (1970, pentru care a primit Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române); „Piticul din grădina de vară” (1972); „Teatru” (1974); „9” (1981); „Rezervaţia de pelicani” (1983); „Moara de pulbere” (1987); „Mireasa cu gene false” (1994); „Dragostea e ca şi o râie” (1995); „B. Stoker şi Contele Dracula” (2000); „O batistă în Dunăre” (2001); „Anglia” (2003); „Săptămâna cu o mie şi una de nopţi” (2003); „Cucul de fier” (2004); „Ştefan cel Mare” (2004); „Nopţile săptămânii” (2005); „Domnul Fluture şi doamna Fluture” (2006); „Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen” (2007); „Diavolul aproximativ” (2008); „Epistola către englezi” (2009); „Paznicul de la depozitul de nisip”; „Pastorul saşilor” (2010); „O jumătate de moarte” (2012); „Alunecând pe-o rază” (2014).

Este, de asemenea, autorul unor volume de eseuri: „Virgule” (1978); „Galaxia Grama” (1984); „Complexul Ofeliei” (1998); „Actori la curtea prinţului Hamlet” (1999); „Dudul lui Shakespeare” (2001); „Puşca lui Caragiale” (2002).

Totodată, a tradus din Fodor Sándor, „Piticul Cipi, acest uriaş fericit”, „Piticul şi Surzilă”, „Piticul cel fioros” (1965, 1968, în colab.), şi din Nagy István, „Înainte de potop” (piesă de teatru).

S-a remarcat şi ca scenarist, semnând scenarii pentru filmele: „Un surâs în plină vară” (1963, regia Geo Saizescu), distins cu Premiul cinematografiei pentru cel mai bun scenariu – Mamaia (1964); „La porţile pământului” (1965); „Balul de sâmbătă seara” (1969); „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969, regia Radu Gabrea); „Păcală” (1974, regia Geo Saizescu); „Duios Anastasia trecea” (1979, regia Alexandru Tatos); „Zbor planat” (1979, regia Lucian Mardare); „Mireasa din tren” (1980, regia Lucian Bratu); „Fructe de pădure” (1981, regia Alexandru Tatos); „Căruţa cu mere” (1982, regia George Cornea); „Nelu” (regia L. Doroftei); „Pasărea paradisului” (regia L. Doroftei); „Rochia albă de dantelă” (1989, regia Dan Piţa); „Turnul din Pisa” (regia Şerban Marinescu); „Triunghiul morţii” (regia Sergiu Nicolaescu); „13” (regia Sergiu Nicolaescu).

A mai publicat volumul de nuvele „Leul albastru” (1981), volumul de eseuri „Scrisori deschise” (2013).

Piesele de teatru sau volumele sale în proză au apărut în numeroase ţări (Anglia, Bulgaria, Cehia, China, Federaţia Rusă, Franţa, Germania, India, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, Serbia, Slovacia, SUA, Suedia, Ucraina, Ungaria).

De-a lungul întregii activităţi talentul său a fost răsplătit cu numeroase premii, se arată într-un comunicat de presă al Academiei Române. Dumitru Radu Popescu a fost laureat al Premiul Uniunii Scriitorilor în mai multe rânduri (1964, 1969, 1973, 1975, 1978, 1979, 1980, 1994, 2003). În 1970 a primit Premiul I.L. Caragiale al Academiei R.S.R., iar în 2009 i s-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură. Dintre premiile şi distincţiile obţinute mai amintim: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul Asociaţiei Criticilor de Teatru, Premiul „Vuk Karagici” (Premiul Scriitorilor din Balcani). În 2012, a fost răsplătit cu Premiul de Excelenţă în cadrul Galei Premiilor Contemporanul, în 2017 a obţinut Premiul Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, iar în 2021, Premiul „Mihai Eminescu Ziaristul”, acordat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR).

De asemenea, a fost recompensat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2002) şi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler (2015). Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (2015); Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova (2016). În 2020, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”.

Scriitorul şi academicianul Dumitru Radu Popescu încetat din viaţă la 2 ianuarie 2023, la vârsta de 87 de ani.

Credit foto: Andreea Beatrix Pantiloi

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.